Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.131 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 381/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007 şi nr. 1.776D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 379, 386, 377 şi 473/64/2008 ale aceleiaşi instanţe, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi 2.679/62/2008 ale Tribunalului Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007 şi nr. 1.776D/2008 la Dosarul nr. 1.456D/2008, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Societatea Comercialã "Pro Roman" - S.A. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine cã art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în reglementarea impozitelor şi taxelor locale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, arãtând cã legea este cea care stabileşte impozitele şi taxele locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 2 iunie 2008, 23 iunie 2008, 25 aprilie 2008, 18 aprilie 2008 şi 2 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 şi 473/64/2008, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi 2.679/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov în cauze ce au ca obiect judecarea "excepţiei de nelegalitate act administrativ". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 , care "obligã în anumite condiţii din sfera concurenţei autoritãţii administraţiei publice locale sã nu stabileascã taxe şi impozite pentru terenurile şi clãdirile situate în parcurile industriale", sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie. Se mai aratã cã dispoziţiile legale criticate reprezintã o încãlcare evidentã a principiului autonomiei locale, prin imixtiunea voinţei legiuitorului fiscal în politicile fiscale ale autoritãţilor administraţiei publice locale. Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, este menţionatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã normele legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare art. 120 alin. (1) din Constituţie. Principiul autonomiei locale nu presupune o totalã independenţã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , constatã urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 250 alin. (1) pct. 9: "(1)Clãdirile pentru care nu se datoreazã impozit, prin efectul legii, sunt, dupã cum urmeazã: [...] 9. clãdirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii."; - Art. 257 lit. l): "Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru: [...]. l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii". Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 120 alin. (1) din Constituţie referitor la principiul descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale <>art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, prin aceastã decizie s-a susţinut, la fel ca şi în cauza de faţã, cã exceptarea de la plata taxei pentru folosinţa terenurilor este discriminatorie şi contravine principiului autonomiei locale prevãzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a constatat, prin decizia amintitã, cã principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, art. 121 alin. (2) din Constituţie prevede: "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe". Ca atare, Curtea a constatat cã "autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiazã pe principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie." Dealtfel, <>Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal prevede la art. 249 alin. (2) şi art. 256 alin. (2), ca o regulã generalã, în conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, cã impozitul şi taxa pe clãdiri ori pe teren amplasat în România se datoreazã cãtre bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasatã clãdirea, iar în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clãdiri se datoreazã cãtre bugetul local al sectorului în care este amplasatã clãdirea. Faptul cã dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi impozite constituie o excepţie de la regula instituitã de cãtre cele douã texte de lege şi se justificã prin importanţa strategicã, prevãzutã de lege, pentru îndeplinirea sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d), şi anume stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional. Având în vedere aceste considerente, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, prin textele legale criticate care prevãd scutiri la plata impozitului pe clãdiri, este neîntemeiatã. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 887 din 10 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008. Deoarece nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi <>art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Municipiului Braşov în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 şi 473/64/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi 2.679/62/2008 ale Tribunalului Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
