Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.129 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 716 din 23 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovira Invest" - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 212/122/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 212/122/2009, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovira Invest" - S.R.L. din Giurgiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit instanţei de judecatã sã soluţioneze o cauzã doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare. Apreciazã, de asemenea, cã apãrarea exercitatã pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientã ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevãzutã prin dreptul comun.
Mai mult, posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta împiedicã exercitarea dreptului la apãrare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcã dreptul constituţional la ocrotirea proprietãţii.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 criticate de debitoare nu încalcã prevederile constituţionale privind garantarea dreptului la apãrare, prin actul normativ instituindu-se o procedurã de judecatã specialã şi acceleratã, derogatorie de la dreptul comun.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.";
- Art. 6 alin. (2): "La cerere se anexeazã înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia.";
- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 14: "(1) Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
(2) Împotriva executãrii silite a ordonanţei de platã debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticatã.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac. Aşa fiind, Curtea constatã cã prevederile art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi art. 14 din ordonanţã nu numai cã nu încalcã dreptul la apãrare şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (2), art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovira Invest" - S.R.L. din Giurgiu în Dosarul nr. 212/122/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
