Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.128 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei si ale art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 776 din 19 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 51 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale <>art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008", excepţie ridicatã de Tribunalul Bacãu, prin preşedinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã textele de lege au avut o aplicabilitate temporarã, limitatã la anul 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.777/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 51 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale <>art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008". Excepţia a fost ridicatã de Tribunalul Bacãu, prin preşedinte, într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect "refuz acordare drepturi".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã cele trei acte normative criticate reglementeazã în moduri diferite anumite raporturi social-financiare cu acelaşi obiect, fiind de naturã sã încalce principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. Astfel, se aratã, în esenţã, cã dispoziţiile de lege examinate sunt neconstituţionale, deoarece, potrivit acestora, fondurile care se colecteazã din taxele judiciare de timbru, din impozitarea onorariilor notarilor, ale executorilor judecãtoreşti şi ale avocaţilor - deci din activitãţi desfãşurate în aria justiţiei, se fac venit la bugetul de stat; or, acestea ar trebui colectate într-un fond special (dupã modelul bugetului asigurãrilor sociale de stat sau al asigurãrilor pentru şomaj) şi constituite ca venit la Ministerul Justiţiei. Modul în care, în prezent, este reglementatã colectarea şi gestionarea respectivelor sume nu asigurã o realã finanţare a activitãţii judecãtoreşti şi nici nu rezolvã situaţia "destul de ambiguã a independenţei financiare a autoritãţii judecãtoreşti", aceasta fiind subordonatã prin constrângere financiarã faţã de puterea executivã. Se mai aratã cã prevederile <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 sunt imposibil de pus în practicã, întrucât ordonatorii principali de credite (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru propria activitate, Ministerul Justiţiei - pentru curţile de apel, tribunale şi, prin acestea, pentru judecãtori, Consiliul Superior al Magistraturii - pentru propria activitate şi Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru parchete) nu cunosc cuantumul sumelor colectate la bugetul statului şi, ca atare, nu pot solicita introducerea modificãrilor, în fapt sumele încasate fiind total aleatorii şi imposibil de previzionat.
În sfârşit, se relateazã situaţia concretã a autorului excepţiei - Tribunalul Bacãu -, care este restant cu 40% din sumele datorate barourilor pentru oficiile în materie penalã, pentru expertizele dispuse de instanţã (ceea ce determinã întârzierea soluţionãrii cauzelor), precum şi pentru plata furnizorilor de utilitãţi şi servicii, ce someazã instituţia cu întreruperea acestora. Se mai aratã cã va fi imposibil de dat curs cererilor de ajutor public judiciar şi asistenţã judiciarã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã, mai întâi, cã textele de lege criticate pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor prevãzute de <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece actele normative ce le cuprind nu au fost abrogate expres. Aratã apoi cã acestea nu încalcã principiul separaţiei puterilor, întrucât, potrivit principiului realitãţii bugetare sau neafectãrii veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţã, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odatã intrate în buget se depersonalizeazã şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevãzutã în buget. Totodatã, precizeazã cã faptul cã o normã criticatã nu poate fi pusã în practicã nu constituie o încãlcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, "ci reprezintã un aspect de punere în executare a normelor, prin gãsirea celor mai bune metode şi mijloace de colaborare".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind încãlcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În cauzã este vorba despre principiul realitãţii bugetare sau al neafectãrii veniturilor bugetare, necesitãţile practice ale execuţiei bugetare demonstrând cã o afectare iniţialã a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizãrii obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit. În plus, independenţa financiarã a justiţiei nu este determinatã de existenţa unui anume titular însãrcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existenţa unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Totodatã, Avocatul Poporului observã cã modificarea textelor de lege criticate, în sensul dorit de autorul excepţiei, nu constituie atribuţia Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile "<>art. 51 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale <>art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008."
Analizând conţinutul acestor reglementãri, Curtea constatã urmãtoarele:
- dispoziţiile <>art. 51 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modificã prevederile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Având în vedere prevederile <>art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cãrora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bazã", rezultã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acestea au fost modificate, mai întâi, prin <>art. 51 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, iar apoi prin articolul unic pct. 4 din <>Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, astfel cã, în prezent, dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 au urmãtorul conţinut:
Art. 26 alin. (1): "(1) O cotã de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecãtoreşti se constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprinde distinct în bugetele de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv ale Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel:
a) o cotã de 70% va fi cuprinsã în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, din care 50% va fi folositã pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţã juridicã, iar 20% va avea ca destinaţie cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente;
b) o cotã de 10% va fi cuprinsã în bugetul de venituri şi cheltuieli al Consiliului Superior al Magistraturii şi va fi folositã pentru asigurarea pregãtirii profesionale a judecãtorilor, procurorilor, personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi a personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii şi, respectiv, Şcoala Naţionalã de Grefieri, precum şi pentru cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente;
c) o cotã de 10% va fi cuprinsã în bugetul de venituri şi cheltuieli al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d) o cotã de 10% va fi cuprinsã în bugetul de venituri şi cheltuieli al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca destinaţie cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente.";
- dispoziţiile <>art. VI alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, se referã, de asemenea, la aceleaşi prevederi ale <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi au fost modificate prin acelaşi <>art. unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009 de aprobare a ordonanţei de urgenţã. Ca atare, textul de lege criticat are, în prezent, acelaşi conţinut redat anterior, şi anume dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru;
- în ceea ce priveşte prevederile <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, acestea au fost, de asemenea, modificate prin articolul unic pct. 7 din <>Legea nr. 76/2009, astfel cã, în prezent, au urmãtorul conţinut: "Se autorizeazã Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, sã introducã modificãrile rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. VI în volumul şi structura bugetului de stat, a bugetelor locale şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2008.";
- în sfârşit, dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 şi 551 bis din 22 iulie 2008, prevãd urmãtoarele: "(1) În structura bugetului de stat şi bugetelor ordonatorilor principali de credite aprobate pe anul 2008 se efectueazã urmãtoarele modificãri: (...) h) Ministerul Justiţiei introduce la capitolul «Ordine publicã şi siguranţã naţionalã», la titlul «Bunuri şi servicii», articolul «Ajutor public judiciar» cu sume care se asigurã prin redistribuire în cadrul aceluiaşi titlu, pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţã juridicã."
În concluzie, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale <>art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008.
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã nu poate reţine critica referitoare la contrarietatea dintre prevederile <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã. În cauza de faţã, Curtea observã cã textul de lege criticat din <>Legea nr. 146/1997 nu este de naturã sã conducã la o intruziune a activitãţii executivului în prerogativele autoritãţii judecãtoreşti. Autorii excepţiei nici nu criticã, de fapt, textul în sine, ci faptul cã acesta este inaplicabil prin interpretarea coroboratã cu prevederile <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008.
De altfel, prin <>Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Curtea a constatat cã "ţine de opţiunea exclusivã a legiuitorului stabilirea surselor de finanţare ale fiecãrei categorii de buget în parte". Totodatã, Curtea a reţinut cã, "potrivit principiului realitãţii bugetare sau neafectãrii veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţã, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odatã intrate în buget se depersonalizeazã şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevãzutã în buget. Acest principiu este determinat de necesitãţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat cã o afectare iniţialã a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizãrii obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesitãţile nu o impun". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arãtat dupã cum urmeazã: "Astfel, calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetarã ce poate fi cenzuratã de Curtea Constituţionalã numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusã în pericol, ceea ce, în speţã, nu este cazul."
Referitor la dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, Curtea constatã cã excepţia având acest obiect este inadmisibilã, urmând sã fie respinsã ca atare. În acest sens, Curtea observã cã, potrivit principiului constituţional al anualitãţii bugetului de stat, instituit prin art. 138 din Constituţie, aceste prevederi şi-au încetat aplicabilitatea odatã cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzãtor perioadei de reglementare a <>Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 şi nr. 902 bis din 31 decembrie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, mai exact la data de 31 decembrie 2008. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora Curtea se pronunţã asupra constituţionalitãţii unei dispoziţii în vigoare, excepţia este inadmisibilã.
De asemenea, aceeaşi soluţie se impune în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Aceasta, deoarece textul criticat are în vedere modificãri în volumul şi structura unor bugete aferente anului 2008. Este vorba despre bugetul de stat, bugetele locale, bugetele Ministerului Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate corespunzãtoare anului 2008. Aşadar, pentru aceleaşi considerente, rezultate din caracterul temporar al aplicabilitãţii acestora, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 va fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Tribunalul Bacãu, prin preşedinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale <>art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
