Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.124 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DMD Contrast" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "DMD Contrast" - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi, al accesului liber la justiţie şi al ocrotirii proprietãţii în mod egal, indiferent de titular. Aratã cã proprietarul construcţiei realizate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale este expus arbitrariului autoritãţii administraţiei publice, care poate dispune desfiinţarea lucrãrii fãrã o comunicare prealabilã cãtre proprietarul construcţiei. Ca atare, în lipsa unui proces-verbal de contravenţie care sã fie supus controlului judecãtoresc, se aduce atingere garanţiilor proprietãţii private prevãzute de Constituţie şi este rãsturnatã prezumţia de liceitate a dobândirii bunurilor. Precizeazã cã se creeazã o discriminare în funcţie de titular, deoarece numai în cazul proprietãţii private a statului se pot desfiinţa construcţii realizate fãrã autorizaţie de construire în mod direct şi facil, pe cale administrativã, şi nu judiciarã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât exercitarea dreptului de proprietate impune respectarea condiţiilor legale în materie. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin articolul unic pct. 4 din <>Legea nr. 376/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, şi prin <>art. I pct. 32 din Legea nr. 261/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "Art. 33. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrãrile şi amenajãrile cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice de pe raza unitãţii administrativ-teritoriale unde se aflã construcţia, fãrã emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. (2) Procedura prevãzutã la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unitãţii administrativ-teritoriale unde se aflã construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului. (3) În cazul neîndeplinirii de cãtre autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitãrii prevãzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndatã la desfiinţarea construcţiilor executate fãrã autorizaţie de construire. (4) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fãrã autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativã de autoritatea administraţiei publice competente, fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului. (5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritãţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societãţi comerciale specializate în astfel de lucrãri, în condiţiile legii." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi la art. 44 - Dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de autorul prezentei excepţii, instanţa de contencios constituţional constatând conformitatea acestora cu prevederile invocate din Legea fundamentalã. În acest sens sunt Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, şi <>Decizia nr. 1.344 din 22 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 decembrie 2009. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã desfiinţarea construcţiei constituie o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construire, al cãrei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare. Sancţiunea vizeazã în egalã mãsurã toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, acestea neputându-se apãra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţã cele referitoare la autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Totodatã, Curtea a constatat cã sintagma "fãrã sesizarea instanţelor judecãtoreşti şi pe cheltuiala contravenientului" din cuprinsul art. 33 vizeazã autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de "un cadru procesual, unde sã-şi apere dreptul invocând apãrãri pe fond sau de procedurã". Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine modificarea soluţiei pronunţate prin deciziile menţionate, atât aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "DMD Contrast" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
