Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.118 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 7 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicatã de Gabriela Sîrbu şi Janot Sîrbu în Dosarul nr. 1.761/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.268D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 136 din 25 februarie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.761/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicatã de Gabriela Sîrbu şi Janot Sîrbu într-o cauzã civilã având ca obiect despãgubiri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în mãsura în care interdicţia impusã de aceste prevederi legale se referã şi la terenurile prevãzute ca spaţii verzi în documentaţiile de urbanism, indiferent de regimul juridic al acestora, fãrã a se face nicio distincţie între cele aflate în proprietate privatã şi cele aflate în proprietate publicã, şi în mãsura în care textul nu face nicio referire la acordarea unei drepte şi prealabile despãgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece mãsurile dispuse prin textul de lege criticat nu aduc atingere dreptului de proprietate în însãşi substanţa sa, ci instituie o limitare obiectivã şi rezonabilã în scopul ocrotirii şi garantãrii dreptului la un mediu de viaţã sãnãtos.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 71: "(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevãzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strãmutarea lor este interzisã, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolutã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, precum şi dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã reglementarea criticatã a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat cã prevederile art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 nu aduc atingere dreptului de proprietate, consacrat prin Legea fundamentalã. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 1.010 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 22 septembrie 2009, sau Decizia nr. 987 din 30 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009.
Prin aceste decizii Curtea a constatat cã "ocrotirea şi garantarea dreptului la un mediu sãnãtos, prevãzut de art. 35 din Constituţie, reprezintã scopul reglementãrii art. 71 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului".
Totodatã, Curtea a statuat cã chiar dacã dreptul de proprietate, prevãzut la art. 44 din Constituţie, este un drept absolut, potrivit alin. (1) al acestui text, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematicã a Constituţiei, astfel încât ele sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, cã, în temeiul art. 44 din Constituţie, "legiuitorul ordinar este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat".
De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã prevede respectarea de cãtre titularul unui drept de proprietate privatã a tuturor "sarcinilor privind protecţia mediului". În plus, limitarea exerciţiului dreptului de proprietate impusã de art. 71 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului are şi o justificare socialã şi moralã, având în vedere cã respectarea riguroasã a acestor norme reprezintã un obiectiv major, protejarea mediului înconjurãtor, deci şi a spaţiului verde existent, având o legãturã directã cu nivelul de sãnãtate publicã, ceea ce constituie o valoare de interes naţional.
În sfârşit, prin Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a statuat cã pentru lipsa de folosinţã a terenurilor proprietate privatã amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevãzute ca atare în documentaţiile de urbanism proprietarii terenurilor sunt îndreptãţiţi sã beneficieze de despãgubiri. Aşa fiind, nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituitã prin lege sã solicite autoritãţilor administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2007, excepţie ridicatã de Gabriela Sîrbu şi Janot Sîrbu în Dosarul nr. 1.761/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
