Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.118 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a ordonantei in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 6 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Silvia-Monica Fusea în Dosarul nr. 12.941/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 - Secţia civilã şi de Cornel Marius Tãnase în Dosarul nr. 12.949/197/2008 al Judecãtoriei Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Marius Epure, pentru autorul excepţiei Cornel Marius Tãnase. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.312D/2009 şi nr. 1.512D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Avocatul autorului excepţiei nu se opune conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 1.512D/2009 la Dosarul nr. 1.312D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea criticii de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 12.941/301/2008, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Silvia-Monica Fusea într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 12.949/197/2008, Judecãtoria Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Cornel Marius Tãnase într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neconstituţionalã în întregul sãu. În acest sens, precizeazã cã materia contravenţionalã aparţine domeniului contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat prin ordonanţã simplã. De asemenea, aratã cã "legea contravenţionalã criticatã poate da naştere la abuzuri sãvârşite de cãtre agenţii organelor administrative", ceea ce contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodatã, ordonanţa criticatã anihileazã prezumţia de nevinovãţie şi rãstoarnã sarcina probei, întrucât instituie obligaţia presupusului contravenient de a-şi proba nevinovãţia, astfel cã sunt înfrânte prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se face referire la Hotãrârea Anghel contra România.
Instanţele de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în ansamblul sãu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...]
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal.";
- Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu.";
- Art. 18: "Contravenientul este obligat sã prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cãrora se fac menţiunile prevãzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.";
- Art. 19. alin. (1): "Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia.";
- Art. 25 alin. (1) şi (3): "(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, dupã caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacã este cazul, pãrţii vãtãmate şi proprietarului bunurilor confiscate. [...]
(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendã, precum şi dacã a fost obligat la despãgubiri, odatã cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de platã. În înştiinţarea de platã se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitãrii amenzii la instituţiile abilitate sã o încaseze, potrivit legislaţiei în vigoare şi, dupã caz, a despãgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sã se procedeze la executarea silitã.";
- Art. 26 alin. (3): "În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuzã sã semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţãrii de platã se face de cãtre agentul constatator în termen de cel mult o lunã de la data încheierii.";
- Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţãrii de platã se face prin poştã, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemneazã într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.";
- Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceastã posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep sã curgã de la miezul nopţii zilei urmãtoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sãrbãtoare legalã sau când serviciul este suspendat se va prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitãţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achitã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritãţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sã administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cãrei razã acestea funcţioneazã, de cetãţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul sãvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) În cazul în care contravenientul a achitat jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ pentru fapta sãvârşitã orice urmãrire înceteazã.";
- Art. 33 alin. (1): "Judecãtoria va fixa termen de judecatã, care nu va depãşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, dupã caz, a persoanei care a fãcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricãror alte persoane în mãsurã sã contribuie la rezolvarea temeinicã a cauzei."
- Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii."
În opinia autorilor excepţiei, aceste texte de lege, precum şi ordonanţa în ansamblul sãu contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacrã accesul liber la justiţie, ale art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit cãrora prin lege organicã se reglementeazã în domeniul contenciosului administrativ, ale art. 115 alin. (1) care stabilesc cã ordonanţele nu pot fi emise în domeniul legilor organice, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, deşi în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor existã şi prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figureazã dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetãţenii sunt apãraţi de eventualele abuzuri ale autoritãţilor administraţiei publice, adicã ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. În schimb, <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementãri al cãror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucurã de protecţia legii penale, trebuie apãrate prin mijloace extrapenale. Aşa cum aratã şi autorul excepţiei în critica de neconstituţionalitate extrinsecã a ordonanţei, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, cã "contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ". Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivaleazã însã cu introducerea lor sub cupola <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Aceasta este o lege care, aşa cum s-a precizat mai sus, are în vedere raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, iar nu prin încãlcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încãlcarea prezumţiei de nevinovãţie şi rãsturnarea sarcinii probei care ar nesocoti prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea s-a mai pronunţat în repetate rânduri. De exemplu, prin <>Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, <>Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, sau <>Decizia nr. 270 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, instanţa de control constituţional a reţinut cã prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 "sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Silvia-Monica Fusea în Dosarul nr. 12.941/301/2008 al Judecãtoriei Sectorului 3 - Secţia civilã şi de Cornel Marius Tãnase în Dosarul nr. 12.949/197/2008 al Judecãtoriei Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
