Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.117 din 10 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 5 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zolatan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.317D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocatã de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/ CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 924D/2009 şi nr. 1.317D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.317D/2009 la Dosarul nr. 924D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 ianuarie 2009 şi, respectiv, 16 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.668/296/2008 şi, respectiv, nr. 12.084/299/CV/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Marius Cozma şi, respectiv, Alexandru Iorgulescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similarã în dosarele conexate, se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, deoarece "instituie o excepţie nepermisã de Legea fundamentalã în ceea ce priveşte controlul judecãtoresc al actelor administrative". Aceasta întrucât materia contravenţionalã aparţine domeniului contenciosului administrativ, care este rezervat exclusiv legilor organice. Se mai aratã cã, potrivit <>Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competenţa de soluţionare a litigiilor revine instanţei de la sediul/domiciliul persoanei vãtãmate/petentului. Raţionamentul pe care s-a bazat legiuitorul în stabilirea acestor competenţe a fost tocmai dreptul la un proces echitabil, drept care include inclusiv accesul mai facil la instanţã, în vederea susţinerii acţiunii şi a administrãrii probatoriului. Pentru aceleaşi raţiuni, competenţa în privinţa soluţionãrii plângerilor contravenţionale ar trebui sã aparţinã instanţei de la sediul/domiciliul petentului. Stabilind competenţa materialã a judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã a fost sãvârşitã contravenţia, dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã principiul egalitãţii şi liberul acces la justiţie, deoarece supun petentul la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altã localitate, favorizând agentul constatator. În plus, se încalcã şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, potrivit cãrora "instanţele judecãtoreşti au îndatorirea de a aplica direct în cauzele soluţionate prevederile art. 6 şi art. 46 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei".
Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul criticat nu încalcã accesul liber la justiţie, iar procedura contenciosului administrativ nu se confundã cu procedura soluţionãrii plângerilor contravenţionale, care este reglementatã prin lege specialã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu intrã în contradicţie cu prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având urmãtorul cuprins: "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia."
Se susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, precum şi pe cele ale art. 126 alin. (6) teza întâi referitoare la controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice. Se mai invocã şi prevederile art. 6 şi art. 46 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, forţa obligatorie şi executarea hotãrârilor, precum şi art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei privind componenţa şi obligaţiile membrilor Consiliului Europei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauzã.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "regimul juridic al contravenţiilor şi, pe cale de consecinţã, procedura judiciarã de soluţionare a plângerii contravenţionale nu intrã în domeniul de reglementare al legii organice aşa cum este acesta prevãzut de art. 73 din Legea fundamentalã". De asemenea, Curtea a statuat cã <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 "reprezintã o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecatã şi a procedurii de judecatã".
Tot astfel, prin <>Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, a constatat cã "textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentã sã soluţioneze plângerea. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti. Prin reglementarea criticatã legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale".
În plus, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecãtoreşti în materie contravenţionalã este menitã sã dea expresie garanţiilor prevãzute de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin asigurarea administrãrii cu celeritate a probelor în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 şi 8 din Statutul Consiliului Europei, invocate ca temei al criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
