Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.113 din 23 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. VII si art. VIII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiintarea Cancelariei Primului-Ministru si stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 26 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepţie ridicatã de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât Guvernul a motivat urgenţa reglementãrii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 17.188/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepţie ridicatã de Oana Aurora Baciu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã ordonanţa de urgenţã criticatã a fost adoptatã în lipsa existenţei unei situaţii extraordinare, afecteazã o instituţie fundamentalã a statului, respectiv Guvernul, şi a intrat în vigoare anterior depunerii ordonanţei de urgenţã la Camera Deputaţilor, contrar art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodatã, se aratã cã este discriminatorie şi încalcã dreptul la muncã, prin faptul cã preluarea personalului Cancelariei Primului-Ministru în structura Secretariatului General al Guvernului se face prin trimiterea la un criteriu generic şi subiectiv. În consecinţã, se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate încalcã şi art. 1 alin. (5) din Constituţie.
În fine, se mai susţine cã ordonanţa de urgenţã criticatã a fost emisã cu încãlcarea prevederilor Codului muncii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia ridicatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, se constatã cã autorul acesteia criticã numai prevederile art. VII şi <>art. VIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009, texte asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe şi care au urmãtorul cuprins:
- Art. VII: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, Cancelaria Primului-Ministru, structurã cu personalitate juridicã în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, se desfiinţeazã.";
- Art. VIII: "(1) Personalul Cancelariei Primului-Ministru, în limita atribuţiilor transferate, se preia, potrivit pregãtirii profesionale, în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi aparatului propriu de lucru al primului-ministru, care preiau atribuţii corespunzãtoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în limita numãrului de posturi aprobat pentru acestea.
(2) Pentru personalul Cancelariei Primului-Ministru care nu se încadreazã în prevederile alin. (1) se aplicã dispoziţiile legale în materia încetãrii raporturilor de muncã, respectiv de serviciu."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv al supremaţiei Constituţiei şi respectãrii legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi art. 115 alin. (4)-(6) privind delegarea legislativã. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile Codului muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã Guvernul, în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã criticate, a arãtat motivele care au stat la baza adoptãrii acesteia. Astfel, cu privire la mãsura desfiinţãrii Cancelariei Primului-Ministru, argumentele care justificã existenţa stãrii extraordinare, aşa cum rezultã din expunerea de motive, sunt urmãtoarele:
- existenţa unor paralelisme şi suprapuneri în unele domenii (coordonarea procesului politicilor publice, planificare strategicã), precum şi a unor disjungeri, în mod nejustificat, a unor competenţe (calitatea de ordonator principal de credite, reprezentarea în faţa instanţelor judecãtoreşti etc.) între Cancelaria Primului-Ministru şi Secretariatul General al Guvernului;
- necesitatea reformãrii şi restructurãrii aparatului de lucru al Guvernului, întrucât România este singurul stat care are centrul Guvernului format din douã instituţii distincte;
- lipsa rãspunsului rapid al Cancelariei Primului-Ministru la multitudinea de probleme de pe agenda Guvernului, datoritã domeniului extins de competenţe care îi revine, în condiţiile în care aceasta a devenit o structurã cu multiple atribuţii, cu un mare numãr de personal şi care coordoneazã o serie de autoritãţi şi agenţii aflate în subordinea Guvernului;
- continuarea procesului de modernizare a administraţiei publice prin luarea unor mãsuri adecvate de reorganizare a aparatului de lucru al Guvernului de aşa manierã încât acesta sã reprezinte, cu adevãrat, începutul funcţionãrii unui aparat administrativ care sã fie atât performant, cât şi competitiv cu structurile din ţãrile membre ale Uniunii Europene;
- obiectivul Guvernului de restrângere a cheltuielilor bugetare în contextul crizei economice;
- dificultãţile reale în ceea ce priveşte o funcţionare optimã, la cel mai înalt nivel, a aparatului de lucru al Guvernului.
Toate aceste argumente ale Guvernului duc la concluzia cã a existat o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu a putut fi amânatã în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Totodatã, se constatã cã instituţia Cancelariei Primului-Ministru nu este o instituţie fundamentalã a statului, astfel încât critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiatã. În fine, nici art. 115 alin. (5) din Constituţie nu este încãlcat din moment ce ordonanţa de urgenţã a fost depusã la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi înregistratã cu nr. 190 din 9 martie 2009 chiar în ziua intrãrii sale în vigoare.
Cu referire la criticile de neconstituţionalitate ce vizeazã art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine cã şi acestea sunt neîntemeiate. Desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru a fost efectivã, a avut cauze reale şi serioase în sensul art. 65 din Codul muncii, astfel încât mãsura concedierii, ca rezultat al desfiinţãrii structurii în cauzã, se supune aceloraşi exigenţe precum acelora reglementate de dispoziţiile art. 65 din Codul muncii. Astfel, ordonanţa de urgenţã criticatã nu afecteazã în niciun fel dreptul constituţional la muncã, încetarea raporturilor de serviciu fiind reglementatã distinct de art. 65 din Codul muncii. În fine, se observã cã mãsurile prevãzute de <>art. VII şi VIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 se aplicã cu privire la toate persoanele aflate în ipoteza normei legale. Referitor la susţinerea cã <>art. VIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 ar conţine un criteriu generic şi subiectiv, în baza cãrora unii angajaţi ar fi preluaţi din structura fostei Cancelarii a Primului-Ministru în cea a Secretariatului General al Guvernului, este neîntemeiatã, întrucât, de principiu, toţi angajaţii sunt preluaţi în noua structurã pe poziţii care presupun atribuţii corespunzãtoare celor din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, dar "în limita numãrului de posturi aprobat". În lipsa unor poziţii similare sau în lipsa unui anumit numãr de posturi aprobate, angajatul în cauzã nu poate fi preluat în noua structurã, fãcându-se, în consecinţã, aplicarea art. 65 din Codul muncii.
În aceste condiţii, se constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Desigur, verificarea în concret a respectãrii legii atunci când angajatorul a dispus mãsura concedierii revine instanţei de judecatã, care este singura competentã sã controleze şi sã sancţioneze eventualele concedieri nelegale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII şi <>art. VIII din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-Ministru şi stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, excepţie ridicatã de Oana Aurora Baciu în Dosarul nr. 17.188/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
