Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.111 din 27 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 869 din 19 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Xin Xi în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde personal autoarea excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autoarei excepţiei, care depune note scrise prin care solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 33.981/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Xin Xi într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect acordarea regimului tolerãrii şederii pe teritoriul României pentru o perioadã de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pânã la încetarea motivelor care o împiedicã sã se întoarcã în China.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit cã protejarea vieţii de familie poate constitui motiv de acordare a regimului tolerãrii şi, în acelaşi timp, permit Autoritãţii pentru strãini sã aprecieze în mod arbitrar cui şi pe ce criterii sã acorde regimul tolerãrii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã aspectele invocate în motivarea excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi pot fi soluţionate numai de instanţa de judecatã, iar nu de Curtea Constituţionalã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale, referindu-se, în acest sens, la cele statuate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 225 din 7 martie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Dupã actualizarea denumirilor ca urmare a aplicãrii <>art. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 98 alin. (1) şi (2) Acordarea tolerãrii: "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiului Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , respingând excepţia ca neîntemeiatã.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 225 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2006, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate nu impieteazã exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele reglementând condiţiile de acordare a tolerãrii rãmânerii strãinilor pe teritoriul României. Cu acelaşi prilej, Curtea Constituţionalã a reţinut cã, "atât din prevederile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultã faptul cã, în cadrul politicii de control al migraţiei, statele semnatare ale convenţiei dispun de o marjã largã de apreciere a mãsurilor reglementate în legislaţia naţionalã, menite, pe de o parte, sã apere dreptul la viaţã privatã şi de familie al persoanei, dar care, pe de altã parte, sã protejeze totodatã interesul general privind ordinea publicã, securitatea naţionalã, sãnãtatea şi morala sau drepturile şi libertãţile altora (Cauza Radovanovic împotriva Austriei, 2004 sau Sisoieva şi alţii împotriva Letoniei, 2005)". Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã a observat cã este firesc ca legiuitorul sã fi indicat doar elementele generice pentru identificarea acelor motive obiective ce pot justifica tolerarea rãmânerii pe teritoriul României şi sã nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudenţa sa, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999).
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Li Xin Xi în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
