Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.110 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Apollo" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.130/86/2007 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.130/86/2007, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Apollo" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã <>art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã nu este clar. Astfel, nu existã o definiţie a termenului "nesemnificativ" şi nici criterii suficiente pentru a determina la ce se referã sintagma "sã se modifice nesemnificativ". Se mai aratã cã reglementarea criticatã este neclarã şi în raport cu sintagma "situaţie de fapt prezentatã", întrucât "nu se poate determina cu stricteţe care este aceastã situaţie de fapt", deoarece în speţa dedusã judecãţii autoarea excepţiei nu este în mãsurã sã stabileascã cu exactitate realitatea "situaţiei de fapt" indicatã de agenţii constatatori. Mai aratã cã este aplicabilã şi hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, "unde s-a stabilit cã cei în mãsurã sã stabileascã o asemenea stare de lucruri sunt şi cei care trebuie sã facã dovada realitãţii faptelor prezentate".
Tribunalul Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile procedural-fiscale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã art. 9 din Codul de procedurã fiscalã este constituţional, deoarece nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24, invocate de autoarea excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, se constatã cã, deşi Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu neconstituţionalitatea <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - Dreptul de a fi ascultat, în integralitatea acestuia, criticile autoarei excepţiei vizeazã numai prevederile alin. (2) lit. b) al articolului menţionat. Prin urmare, Curtea urmeazã sã se pronunţe numai cu privire la acest din urmã text, respectiv <>art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãruia: "Organul fiscal nu este obligat sã aplice prevederile alin. (1) când: [_]
b) situaţia de fapt prezentatã urmeazã sã se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 privind statul român de drept, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 56 alin. (1) care stabilesc obligaţia cetãţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Se invocã, totodatã, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În cauzã, autoarea excepţiei s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea unei decizii de impunere emise de Primãria Rãdãuţi, cadru în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar. Instanţa, sesizând faptul cã textul de lege criticat nu a fost niciodatã invocat în cauzã, nici în faza procedurii la organul fiscal, nici în faza judecãţii, a pus în discuţie problema legãturii excepţiei invocate cu cauza. Autoarea excepţiei a precizat cã aceastã legãturã este doveditã prin prisma apãrãrilor pe care ar putea sã le facã în situaţia în care textul de lege criticat ar fi declarat neconstituţional.
Având în vedere contextul ridicãrii acestei excepţii, precum şi modul în care aceasta a fost motivatã, se constatã cã ceea ce se solicitã, în realitate, Curţii Constituţionale, sub aparenţa unor critici privind lipsa de claritate a textului ce face obiectul excepţiei, este pronunţarea cu privire la interpretarea şi aplicarea în cauzã a acestuia. Autoarea excepţiei aratã în acest sens cã "legiuitorul nu a considerat necesar sã includã în Codul de procedurã fiscalã definiţii ale termenilor folosiţi în cuprinsul actului normativ", precum şi faptul cã în speţã nu este în mãsurã sã stabileascã cu exactitate realitatea "situaţiei de fapt" indicatã de agenţii constatatori.
Asemenea critici care privesc interpretarea şi aplicarea legii în raport cu situaţia concretã dedusã judecãţii nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecãtoreşti, care sunt chemate sã aplice legea în cauzele cu a cãror soluţionare sunt învestite.
În plus, chiar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, a cãrei jurisprudenţã este invocatã de autoarea excepţiei, a statuat, în mai multe cauze, de exemplu Hertel împotriva Elveţiei, 1998, şi Rekveny împotriva Ungariei, 1999, cã previzibilitatea legii nu trebuie neapãrat sã fie însoţitã de certitudini absolute, precum şi faptul cã certitudinea, chiar dacã este de dorit, este însoţitã câteodatã de o rigiditate excesivã, or dreptul trebuie sã ştie sã se adapteze schimbãrilor de situaţie. De asemenea, în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, aceeaşi instanţã a reţinut cã existã multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale cãror interpretare şi aplicare depind de practicã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Apollo" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.130/86/2007 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
