Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.109 din 8 septembrie 2009 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 9 octombrie 2009
DECIZIE nr. 1.109 din 8 septembrie 2009
privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecãtoriei Satu Mare.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.892/296/2007, Judecãtoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã prevederile <>art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt discriminatorii, deoarece nu respectã egalitatea de tratament a pãrţilor contractante la momentul încheierii contractului de muncã. Dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege sunt contrare şi prevederilor <>art. 41 şi <>art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie , întrucât obligativitatea încheierii contractului individual de muncã în formã scrisã îngrãdeşte dreptul la muncã şi încalcã principiul libertãţii comerţului, iar regimul sancţionator stabilit pentru angajator este discriminatoriu faţã de cel stabilit pentru salariaţi, care nu pot fi sancţionaţi. Or, principiul egalitãţii în drepturi impune stabilirea aceluiaşi tratament pentru situaţii identice.
Judecãtoria Satu Mare apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 3 şi 73 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 53/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 371/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Contractul individual de muncã se încheie în baza consimţãmântului pãrţilor, în formã scrisã, în limba românã. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Angajatorul persoanã juridicã, persoana fizicã autorizatã sã desfãşoare o activitate independentã, precum şi asociaţia familialã au obligaţia de a încheia, în formã scrisã, contractul individual de muncã anterior începerii raporturilor de muncã.";
- Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã astfel urmãtoarele fapte: [...]
e) primirea la muncã a persoanelor fãrã încheierea unui contract individual de muncã potrivit <>art. 16 alin. (1) , cu amendã de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoanã identificatã, fãrã a depãşi valoarea cumulatã de 1 miliard lei."
În opinia autorului excepţiei textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncã şi la mãsuri de protecţie socialã şi ale <>art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) ce instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi principiul egalitãţii.
În esenţã, sunt criticate dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pentru cã stabilirea obligaţiei angajatorului de a încheia contract de muncã în formã scrisã încalcã principiul egalitãţii în drepturi, îngrãdeşte dreptul la muncã şi contravine principiului libertãţii comerţului.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, urmând sã fie respinsã ca atare.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate prin raportare la <>art. 41 alin. (1) şi <>art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, prin deciziile nr. 448 din 15 septembrie 2005 şi <>nr. 265 din 20 martie 2007 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005 şi, respectiv, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat cã, "întrucât contractul individual de muncã reprezintã cea mai concludentã dovadã a ceea ce au convenit pãrţile, documentul pe baza cãruia se poate verifica în ce mãsurã şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre pãrţi, ce drepturi poate revendica şi ce rãspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionãrii unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncã şi în formã scrisã, este în interesul ambelor pãrţi.
Rãspunderea pentru încheierea contractului individual de muncã revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectã a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncã doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncã, asigurã şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţã de muncã salariatã.
Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncã, în formã scrisã, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrãdesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncã şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele acelor decizii subzistã şi în cauza de faţã.
Deosebit de cele reţinute prin precedentele decizii, Curtea reţine cã în ceea ce priveşte comerţul cu forţa de muncã (forţa de muncã în calitate de capital), fãrã a împiedica în niciun fel libertatea comerţului, acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din <>Constituţie .
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la principiul egalitãţii în drepturi, Curtea reţine cã angajatorul şi salariatul se aflã, în mod obiectiv, în situaţii diferite, determinate de statutul juridic, de drepturile şi îndatoririle specifice în cadrul raportului de muncã. Drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţeanului sunt valori constituţionale ce se întemeiazã pe demnitatea umanã şi libera dezvoltare a personalitãţii umane [<>art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã ], drepturi de care beneficiazã numai persoanele fizice. Drepturile persoanelor juridice, cum este şi cazul angajatorului, sunt stabilite prin actele juridice de înfiinţare, care le determinã capacitatea juridicã adecvatã realizãrii scopurilor lor. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit este pe deplin justificatã obiectiv şi raţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi <>art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , ridicatã de Societatea Comercialã "Vegas Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecãtoriei Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
