Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.104 din 22 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 847 din 10 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Alexandru Mãdãlin Niculae în Dosarul nr. 1672/324/2006 al Judecãtoriei Tecuci.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã, în cauzã, nu se invocã o problemã de constituţionalitate, ci de interpretare a legii, determinatã de intrarea în vigoare, ulterior adoptãrii textului de lege criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ. De asemenea, face referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iulie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.672/324/2006, Judecãtoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Alexandru Mãdãlin Niculae.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 154 din Constituţie. În acest sens, aratã cã sancţiunea aplicatã pentru fapta cuprinsã în <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu este în concordanţã cu normele de drept penal care prevãd expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au sãvârşit fapte penale, prin aceea cã instituie un regim sancţionator mai drastic. Totodatã, apreciazã cã, potrivit textului de lege criticat, aceeaşi faptã este sancţionatã cu douã pedepse principale - amenda şi închisoarea, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale. În opinia autorului excepţiei, principiul legalitãţii incriminãrii impune ca pentru o faptã prevãzutã de legea penalã sã nu poatã fi aplicatã decât o pedeapsã, în modalitatea şi limitele prevãzute de legea specialã, respectiv Codul penal.
Judecãtoria Tecuci considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "nu este încãlcat principiul constituţional al legalitãţii incriminãrii sau accesul liber la o activitate economicã, dat fiind faptul cã incriminarea acestei fapte într-o lege specialã reprezintã o problemã de politicã penalã, având drept scop protejarea relaţiile sociale cu caracter patrimonial ce presupun o anumitã încredere pe care cei ce intrã în aceste relaţii trebuie sã şi-o acorde".
Avocatul Poporului apreciazã cã "aplicarea unei pedepse care sã cuprindã în mod cumulativ atât pedeapsa amenzii, cât şi pe cea a închisorii nu reprezintã sancţionarea unei fapte de douã ori, ci doar o modalitate de sancţionare a unei persoane care a sãvârşit o infracţiune care ţine strict de aspecte de politicã penalã, în sistemele legislative ale unor ţãri existând posibilitatea de sancţionare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii". În ceea ce priveşte problema neadaptãrii prevederilor <>art. 84 din Legea nr. 59/1934 la dispoziţiile Codului penal român actual, se aratã cã aceasta "nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci o problemã de neconcordanţã între douã acte normative aflate în vigoare". Se face referire şi la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la recursul, în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , în raport cu reglementarea prevãzutã prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele de înşelãciune în legãturã cu emiterea unui cec. Prin aceastã decizie s-a reţinut cã prevederile <>art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , neabrogate prin <>Legea nr. 140/1996 , ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-şi efectele. În concluzie, considerã cã dispoziţiile <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având urmãtorul cuprins: "Se va pedepsi cu amendã de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pânã la 1 an, afarã de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsã mai mare, în care caz se aplicã aceastã pedeapsã: "[...] 3. Oricine emite un cec cu datã falsã sau cãruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arãtate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11."
În motivarea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individualã, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la categoriile de legi şi ale art. 154 privind conflictul temporal de legi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, criticile formulate în prezenta cauzã de autorul excepţiei vizeazã interpretarea şi aplicarea textului de lege ce face obiectul excepţiei din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel, <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prevede aplicarea pentru aceeaşi infracţiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii şi închisorii, în timp ce Codul penal nu mai reglementeazã posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul alternativ al pedepselor.
Prin prisma acestei contradicţii, se apreciazã cã acest text de lege, adoptat anterior intrãrii în vigoare a Codului penal, contravine principiului legalitãţii incriminãrii şi stabileşte un regim sancţionator mai drastic.
Or, asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã. În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 , sub aspectul unor critici similare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte cu acel prilej, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicatã de Alexandru Mãdãlin Niculae în Dosarul nr. 1.672/324/2006 al Judecãtoriei Tecuci.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
