Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.101 din 8 septembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 lit. f) si art. 208 alin. (7) din Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Miror Impex" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.555D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã, deşi dispoziţiile criticate au fost abrogate, ele continuã sã producã efecte juridice în cauzã, astfel încât în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea este competentã sã analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.010/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Miror Impex" - S.R.L. din Tulcea într-o cauzã în contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii fiscale de impunere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile de lege criticate, aşa cum sunt acestea puse în aplicare de cãtre organele de control fiscal, contravin principiilor Constituţiei, întrucât produsele cãrora li se aplicã regimul accizelor sunt supuse unei duble impozitãri: accize şi taxa pe valoarea adãugatã. Mai mult, aplicarea accizelor la serviciile de manoperã a obiectelor din aur, respectiv manopera de semilucrare sau corectare a defectelor bijuteriilor, la care se aplicã TVA, impune eliminarea aplicãrii accizelor asupra bijuteriilor comercializate. Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ considerã cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, accizele precedã taxa pe valoarea adãugatã şi se calculeazã o singurã datã prin aplicarea cotelor procentuale prevãzute de lege asupra bazei de impozitare. Pe cale de consecinţã, instanţa apreciazã cã nu poate fi reţinutã încãlcarea niciunei dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din codul fiscal - Legea nr. 571/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au urmãtorul conţinut: - Art. 207 lit. f): "Urmãtoarele produse sunt supuse accizelor: [...] f) bijuterii din aur şi/sau din platinã cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor."; - Art. 208 alin. (7): "În cazul produselor prevãzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adãugatã şi se calculeazã o singurã datã prin aplicarea cotelor procentuale prevãzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintã: a) pentru produsele provenite din producţia internã - preţul de livrare al producãtorului, mai puţin acciza; b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie; c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamã, stabilitã potrivit legii, la care se adaugã taxele vamale şi alte taxe speciale, dupã caz." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacrã principiile generale ale statului român, art. 45 privind libertatea economicã, art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertãţi şi în art. 56 referitoare la contribuţiile financiare. Curtea constatã cã, la data invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Însã aceste dispoziţii constituie temeiul juridic al deciziei de impunere a cãrei anulare se solicitã prin cererea adresatã instanţei judecãtoreşti, astfel cã în speţa dedusã judecãţii ele continuã sã producã efecte juridice, având legãturã cu soluţionarea cauzei. Aşa fiind, ţinând seama de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra prevederilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din codul fiscal - Legea nr. 571/2003, în conţinutul pe care acestea îl aveau la data emiterii deciziei de impunere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã regula generalã în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsã în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, Curtea reţine cã, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã a acestora, neputându-se reţine, în consecinţã, cã prin stabilirea pe cale legalã a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Din aceste reglementãri constituţionale rezultã cã stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptãri sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute, întrucât accizele şi taxa pe valoarea adãugatã sunt impozite indirecte pe care contribuabilul, persoanã juridicã, le încaseazã în temeiul legii şi apoi le varsã la bugetul de stat, sumele reprezentând aceste impozite fiind suportate de consumatorul final, adicã cel care dobândeşte pentru sine bunurile ori serviciile impozitate; prin urmare, în cazul acestor impozite contribuabilul îşi îndeplineşte obligaţia legalã, fãrã a datora şi plãti din veniturile sale nicio sumã şi, deci, fãrã a suferi vreun prejudiciu. Pe de altã parte, trebuie reţinut faptul cã, potrivit regulilor generale aplicabile în materie fiscalã, pot fi instituite mai multe sarcini fiscale asupra aceloraşi categorii de mãrfuri (de exemplu, accize, taxe vamale şi TVA), taxa pe valoarea adãugatã aplicându-se asupra bunurilor şi/sau serviciilor al cãror preţ include alte impozite indirecte. Independent de raţiunile înfãţişate mai sus, analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea observã cã acestea vizeazã interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate de cãtre organele de control fiscal sau de cãtre instanţa judecãtoreascã. Or, în ceea ce priveşte sesizãrile ce au ca obiect constatarea neconstituţionalitãţii unei anumite interpretãri date de organele administrative sau de instanţele judecãtoreşti prevederilor legale, Curtea a reţinut cã, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigurã controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecatã care judecã fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultã din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilã şi urmeazã sã fie respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 lit. f) şi art. 208 alin. (7) din Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Miror Impex" - S.R.L. din Tulcea în Dosarul nr. 3.010/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2011.
