Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.098 din 15 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266-287 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 791 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kaviar House Bucureşti" - S.R.L. - Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 2008 şi, ulterior, 15 octombrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 295/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kaviar House Bucureşti" S.R.L. - Filiala Tulcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate instituie o procedurã jurisdicţionalã destinatã a servi exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de a ataca actele unei autoritãţi publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept, deci implicit procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva actului administrativ vãtãmãtor, se stabilesc prin lege organicã.
În ierarhia actelor normative, legile organice au un regim special cu privire la edictare, adoptare, abrogare etc., datorat importanţei majore a domeniilor pe care le reglementeazã. Însã, nici <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 şi nici <>Legea sa de aprobare nr. 337/2006 nu au respectat condiţiile constituţionale prevãzute pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.
Mai mult, în condiţiile în care Constituţia a consfinţit principiul potrivit cãruia numai prin lege organicã se pot înfiinţa instanţe specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete apare ca fiind în evidentã contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Pe de altã parte, ordonanţa prevede dreptul persoanei vãtãmate de a face plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la instanţa judecãtoreascã competentã, aceastã plângere fiind calificatã drept recurs şi constituind unicul grad de jurisdicţie reglementat. Or, în condiţiile în care Constituţia prevede dreptul de a exercita cel puţin o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de instanţã, rezultã cã dispoziţiile criticate încalcã principiul dublului grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor reprezintã un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care îşi desfãşoarã activitatea în temeiul art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, arãtând cã prin înfiinţarea completelor de judecatã din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu se constituie instanţe judecãtoreşti, în sensul determinat de Legea fundamentalã, ci se realizeazã o jurisdicţie specialã administrativã facultativã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 337/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (2) privitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 115 alin. (5) referitor la ordonanţele de urgenţã, art. 125 alin. (1) care prevãd statutul judecãtorilor, art. 126 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 569 din 15 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a fost admisã excepţia referitoare la dispoziţiile <>art. 281 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi s-a constatat cã textul este neconstituţional în mãsura în care nu permite ca plângerea împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sã fie adresatã şi direct instanţei de judecatã competente.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii criticate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii lor, prin raportare la aceleiaşi prevederi din Constituţie, s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin <>Decizia nr. 690/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007, sau prin <>Decizia nr. 887/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reţinut netemeinicia criticilor invocate, iar raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kaviar House Bucureşti" - S.R.L. - Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
*
OPINIE SEPARATĂ
Consider cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii este întemeiatã şi ar fi trebuit admisã pentru urmãtoarele motive:
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, am constatat cã, asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 690/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007 sau prin <>Decizia nr. 887/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reţinut cã dispoziţiile criticate reglementeazã "o procedurã administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluţionarea contestaţiilor, partea care se considerã vãtãmatã are dreptul sã se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Referitor la legitimitatea constituţionalã a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale, atâta timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în faţa unei instanţe judecãtoreşti, iar "existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate sã ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti în condiţiile legii. În atare situaţie este exclusã posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, sã se substituie instanţei judecãtoreşti", astfel încât pãrţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept consfinţit de Constituţie. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 283 alin. (1) prevãd dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, prevederile art. 283-285 din ordonanţã stabilind instanţa competentã sã o soluţioneze, precum şi procedura specialã de judecatã aplicabilã.
Pe de altã parte, ordonanţa prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) cã "persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim printr-un act al autoritãţii contractante, cu încãlcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţionalã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, sau în justiţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare". Or, într-o atare situaţie, dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţionalã consacratã de art. 21 alin. (4), potrivit cãreia "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana vãtãmatã având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţionalã şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecãtoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ. Mai mult, dipoziţiile legale criticate constituie expresia prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei".
Însã, dispoziţiile legale criticate cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 337/2006 , nu respectã exigenţele constituţionale impuse de prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie, conform cãrora "Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept [al persoanei vãtãmate de o autoritate publicã] se stabilesc prin lege organicã".
Astfel, <>Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, supusã examinãrii, este o lege ordinarã, fiind adoptatã de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, care prevãd cã "Legile ordinare şi hotãrârile se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi din fiecare Camerã".
Mai mult, întrucât prevederile art. 287 alin. (2) din ordonanţã stabilesc cã "Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, în mãsura în care nu sunt contrare", confirmã faptul cã ordonanţa criticatã conţine norme derogatorii de la legea contenciosului administrativ, ceea ce reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. k), care statueazã cã "Prin lege organicã se reglementeazã:[...]
k) contenciosul administrativ".
Având în vedere argumentele expuse, pe cale de consecinţã, sunt încãlcate şi normele constituţionale ale art. 76 alin. (1), - "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere" şi ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Neconstituţionalitatea extrinsecã astfel reţinutã are eficienţã destructivã asupra legii şi asupra ordonanţei în ansamblul lor, fiind de neconceput ca acestea sã fie doar pro parte lege organicã, rãmânând, totodatã, pro parte lege ordinarã.
În considerarea celor arãtate, apreciem excepţia de neconstituţionalitate ca întemeiatã, iar critica cu un atare obiect ar fi trebuit admisã.
Judecãtor,
Augustin Zegrean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
