Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1), (6) si (7), art. 21 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1), art. 28 si art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) lit. b) si alin. (3), precum si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia opeatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
DECIZIE nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1), (6) şi (7) , <>art. 21 alin. (1) şi (3) , <>art. 26 alin. (1) , <>art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) , precum şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia opeatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 695 din 15 octombrie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 , <>art. 21 , <>art. 26 , <>art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecãtoriei Deta. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.425/220/2008, Judecãtoria Deta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 , <>art. 21 , <>art. 26 , <>art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul caselor de marcat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã faptele contravenţionale reprezintã fapte de naturã penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, în aceste condiţii, urmeazã sã li se aplice toate principiile şi garanţiile procesual-penale. Or, <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede cã aceasta se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã, situaţie în care sarcina probei îi incumbã contravenientului, ceea ce este inadmisibil. Se produce astfel o rãsturnare a prezumţiei de nevinovãţie, întrucât contravenientul este considerat vinovat pânã ce nu face dovada contrarã. Se mai aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezumţia de legalitate şi de adevãr a procesului-verbal de contravenţie este o prezumţie lipsitã de rezonabilitate, punând un acuzat penal într-o situaţie dezavantajoasã (Cauza Anghel împotriva României, 2007). Se mai aratã cã <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 contravine <>art. 21 alin. (3) din Constituţie , întrucât nu permite judecãtorului cauzei sã individualizeze sancţiunea complementarã a suspendãrii activitãţii unitãţii, întrucât actul contestat prevede invariabil cã mãsura suspendãrii se dispune pe o perioadã de 3 luni, independent de circumstanţele cauzei. De asemenea, se considerã cã valoarea amenzii aplicate, precum şi suspendarea activitãţii unitãţii restrâng libertatea economicã a persoanei; o asemenea restrângere nu este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi cu scopul urmãrit. Judecãtoria Deta apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 16, 21, 26, 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. În realitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei, prin critica sa de neconstituţionalitate, vizeazã numai dispoziţiile <>art. 16 alin. (1), (6) şi (7) , <>art. 21 alin. (1) şi (3) , <>art. 26 alin. (1) , <>art. 28 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) , precum şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , texte care au urmãtorul cuprins: - <>Art. 16 alin. (1), (6) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "Art. 16. - (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. [...] (6) În situaţia în care contravenientul este persoanã juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 21 alin. (1) şi (3): "Art. 21. - (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea. [...] (3) Sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal"; - Art. 26 alin. (1): "Art. 26. - (1) Dacã agentul constatator aplicã şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de platã se înmâneazã contravenientului, fãcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire."; - Art. 28: "Art. 28. - (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceastã posibilitate trebuie menţionatã în mod expres. Termenele statornicite pe ore încep sã curgã de la miezul nopţii zilei urmãtoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sãrbãtoare legalã sau când serviciul este suspendat se va prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare. (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unitãţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achitã la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritãţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice abilitate sã administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cãrei razã acestea funcţioneazã, de cetãţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul sãvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţã se predã de cãtre contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştã organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1). (3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de platã electronicã în cadrul Ghişeului virtual de plãţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei*), parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz: __________ *) Conform <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 221/2008 pentru stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei a fost reorganizat în Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale. a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plãtitorului sau a dovezii de platã emise de Ghişeul virtual de plãţi, aceasta specificând data şi ora efectuãrii plãţii; b) se eliminã obligativitatea pentru plãtitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de platã emisã de Ghişeul virtual de plãţi cãtre agentul constatator sau organul din care acesta face parte."; - Art. 47: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã."; - <>Art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 : "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative; [...]."; - Art. 11 alin. (1) lit. b) şi (3): "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã operatorilor economici, cu excepţia celor prevãzute la art. 10 lit. d), astfel: [...] b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 8.000 lei la 10.000 lei; [...] (3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14."; - Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale <>art. 11 alin. (1) privind ratificarea tratatelor, <>art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale <>art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie. Totodatã, sunt considerate a fi încãlcate prevederile <>art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi o numeroasã jurisprudenţã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, printre hotãrârile cele mai relevante menţionate reţinându-se Ozturk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele: I. Prin <>Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a stabilit cã "legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intrã sub prevederile <>art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale". Astfel, Curtea reţine cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei. De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, a statuat cã, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã decât pe cale penalã, autorii infracţiunilor nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã". O asemenea poziţie este fireascã, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punct de vedere al protecţiei juridice de care se bucurã, s-ar afla pe o treaptã inferioarã autorului unei infracţiuni în sensul <>Codului penal român , ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. II. Curtea, prin <>Decizia nr. 115 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, <>Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi <>Decizia nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 în raport cu critici similare. Astfel, Curtea a reţinut cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã. Asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 11 şi <>14 din ordonanţa de urgenţã criticatã Curtea s-a mai pronunţat, statuând în sensul constituţionalitãţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin <>Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi <>Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea, fãcând referire la jurisprudenţa sa anterioarã, a reţinut, de asemenea, cã aceste prevederi legale reprezintã norme coercitive, care instituie sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectã prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã, aşa cum prevede <>art. 44 alin. (9) din Constituţie . Cu privire la <>art. 14 , prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut cã suspendarea pe o perioadã de 3 luni a activitãţii unitãţii care nu a respectat obligaţiile prevãzute de textul de lege criticat nu este o mãsurã de naturã a restrânge libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã sau crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, ci, dimpotrivã, reprezintã tocmai o mãsurã prin care statul dã expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1), (6) şi (7) , <>art. 21 alin. (1) şi (3) , <>art. 26 alin. (1) , <>art. 28 şi <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, <>art. 10 lit. b) , <>art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) , precum şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Distribution Value" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.425/220/2008 al Judecãtoriei Deta. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly _______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
