Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 20 octombrie 2008
În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 5/5.468/C.P.T./2008, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţionalã cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt.
La sesizare a fost anexatã, în copie, Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, în forma adoptatã de Parlament (PL-x 263/2008).
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.899 din 9 octombrie 2008 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.977A/2008.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt, act normativ care, în opinia Guvernului, "prezintã grave vicii constituţionale".
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate, se susţine cã actul normativ criticat a fost adoptat cu nerespectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 138 alin. (2) şi (5) şi art. 148.
În acest sens, se aratã, în esenţã, cã propunerea legislativã pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt (PL-x 263/2008) "are un impact bugetar semnificativ" prin mãsurile care stabilesc creşteri salariale suplimentare faţã de cele aprobate deja prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 , pentru care iniţiatorii nu au prevãzut sursa de finanţare.
Legea criticatã a fost adoptatã fãrã a se solicita punctul de vedere al Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie, şi fãrã a fi pusã în dezbaterea Senatului, care a fost prima Camerã sesizatã.
Prin adoptarea acestui act normativ, s-a creat "o sarcinã bugetarã excesivã care depãşeşte alocãrile bugetare stabilite prin <>Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007 , determinând consecinţe financiare deosebit de periculoase".
În legãturã cu acest aspect, se observã cã Parlamentul a modificat indirect alocãrile bugetare stabilite prin Legea bugetului de stat, încãlcându-se astfel principiul simetriei juridice, reglementat prin <>art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Aceastã cheltuialã bugetarã implicã o sarcinã bugetarã excesivã şi în ceea ce priveşte bugetul pentru anul urmãtor. Dezechilibrarea bugetului va duce la o creştere a deficitului public. Se invocã în acest sens art. 104 din Tratatul de la Mstricht instituind Uniunea Europeanã, care, reglementând o anumitã disciplinã bugetarã, impune statelor membre obligaţia de a evita deficitele publice excesive.
În continuare sunt invocate <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 666 din 16 iulie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007, precum şi jurisprudenţa Consiliului Constituţional din Franţa, concretizatã în Decizia 99-419 DC din 9 noiembrie 1999, în care se precizeazã cã nu ajunge sã se arate numai formal sursa de finanţare a noilor cheltuieli bugetare, ci trebuie ca acoperirea acestora sã fie realã. În cazul de faţã, nu s-a arãtat nici mãcar formal sursa de finanţare, care trebuie sã fie realã, sustenabilã şi sã nu afecteze, în mod ireversibil, alte planuri şi acţiuni prioritare de dezvoltare stabilite prin bugetul de stat.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legii criticate creeazã privilegii şi discriminãri faţã de restul personalului bugetar, iar "creşterile salariale realizate în mod selectiv şi fãrã temei obiectiv se constituie într-o finalitate ce depãşeşte reaşezarea salarialã".
În legãturã cu acest aspect, se precizeazã cã "deja alte categorii de personal bugetar au demarat acţiuni de protest care au ca scop obţinerea unor creşteri salariale similare".
În final, se solicitã sã se constate neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Avocatul Poporului considerã cã Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt este constituţionalã.
În acest sens, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizatã în <>Decizia nr. 173/2002 , neindicarea surselor de acoperire a cheltuielilor bugetare stabilite printr-o lege, în chiar textele acelei legi, nu reprezintã nemijlocit un motiv de neconstituţionalitate, deoarece în textul Constituţiei se vorbeşte numai despre stabilirea sursei de finanţare înainte de aprobarea cheltuielii, iar nu despre obligativitatea indicãrii în lege a sursei respective.
În continuare, apreciazã cã actul normativ criticat nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece personalul didactic se aflã într-o situaţie fundamental diferitã de alte categorii de personal, astfel încât diferenţa de tratament juridic se justificã, şi nici celor ale art. 61 alin. (2), întrucât acesta a fost supus spre dezbatere şi adoptare în Camera Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã.
De asemenea, se face referire la Raportul comun din 24 iunie 2008, întocmit de Comisia pentru învãţãmânt şi Comisia pentru muncã, ştiinţã, tineret şi sport şi protecţie socialã, din care reiese cã aceste comisii au propus Plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu amendamente a proiectului de lege.
În final, având în vedere art. 1 alin. (5) din Constituţie, se considerã cã normele juridice nu existã izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblu normativ din care fac parte.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere pânã la data întocmirii prezentului raport.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cãtre Guvern.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt.
Prevederile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin dispoziţiile criticate sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 61: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat.";
- Art. 138 alin. (2) şi (5): "(2) Guvernul elaboreazã anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurãrilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobãrii Parlamentului. [...]
(5) Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare.";
- Art. 148: "(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferãrii unor atribuţii cãtre instituţiile comunitare, precum şi al exercitãrii în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevãzute în aceste tratate, se face prin lege adoptatã în şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul deputaţilor şi senatorilor.
(2) Ca urmare a aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecãtoreascã garanteazã aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderãrii şi din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor douã Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea sã fie supuse aprobãrii instituţiilor Uniunii Europene."
Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt face parte din categoria legilor ordinare.
În aplicarea art. 75 alin. (1) din Constituţie, Senatul este prima Camerã sesizatã, legea fiind adoptatã potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, Camera decizionalã fiind Camera Deputaţilor.
Analizând sesizarea Guvernului, Curtea reţine cã legea criticatã reglementeazã mãsuri ce stabilesc creşteri salariale constând în majorarea valorii coeficientului de multiplicare utilizat la stabilirea salariilor de bazã pentru funcţiile didactice şi funcţiile didactice auxiliare din învãţãmânt.
Aceste creşteri salariale suplimentare faţã de cele aprobate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintã o mãsurã de politicã legislativã în domeniul salarizãrii personalului din învãţãmânt, legiuitorul fiind competent sã stabileascã condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Faptul cã Guvernul nu a susţinut adoptarea amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de neconstituţionalitate, deoarece legea a fost adoptatã de Parlament pentru aprobarea unei ordonanţe a Guvernului, ordonanţã adoptatã în baza unei legi de abilitare.
De altfel, Curtea observã cã în cursul dezbaterii parlamentare din data de 30 septembrie 2008, reprezentantul Guvernului, ministrul educaţiei, cercetãrii şi tineretului, nu s-a opus adoptãrii, cu amendamente, a proiectului de lege pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 .
În continuare, cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevãzutã de art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constatã cã acesta constituie un aspect distinct faţã de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţãrii din punct de vedere bugetar. Astfel, prin <>Decizia nr. 47/1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţionalã a reţinut cã stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilitã sunt douã aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemã exclusiv de oportunitate politicã, ce priveşte, în esenţã, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.
Mai mult, dacã s-ar reţine cã lipsa precizãrii exprese a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare, aceasta ar echivala cu o prezumţie fãrã suport constituţional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenţa sa, de exemplu, <>Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea a statuat cã finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanţeazã fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetarã, pentru anul bugetar în curs, iar pentru anul urmãtor se înscriu în buget anual.
Reglementarea criticatã nu instituie nici discriminãri sau privilegii, ci se justificã în mod obiectiv şi rezonabil, pentru motive de protecţie socialã. Prin conţinutul lor prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) trebuie interpretate în strânsã legãturã cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituţie, care determinã criteriile nediscriminãrii. Principiul egalitãţii în drepturi, pe de o parte, înseamnã reglementare unitarã şi tratament nediscriminatoriu pentru situaţii identice, iar, pe de altã parte, presupune un drept de diferenţiere.
Referitor la susţinerea Guvernului, potrivit cãreia legea criticatã a fost adoptatã cu încãlcarea principiului constituţional al bicameralismului Parlamentului României consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã modificãrile de fond aduse proiectului de lege nu au fost supuse dezbaterii Senatului, nu poate fi primitã. În dezbaterea unei iniţiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbãtut şi s-au exprimat cu privire la acelaşi conţinut şi la aceeaşi formã ale iniţiativei legislative.
Cât priveşte invocarea art. 148 din Constituţie ca motiv de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în cazul de faţã, actul normativ criticat nu conţine dispoziţii contrare art. 104 din Tratatul de la Mstricht care, reglementând o anumitã disciplinã bugetarã, impune obligaţia de a se evita deficitele publice excesive. Prin urmare, Curtea nu poate reţine înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 148, deoarece ipoteza prevãzutã de acestea este aceea a unei contrarietãţi între prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi legile interne.
În fine, pentru aceste argumente, Curtea constatã cã legea criticatã nu aduce atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Pentru argumentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt este constituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui României, preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
