Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.092 din 21 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 1 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã existã dublu grad de jurisdicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 697/59/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Silviu Popescu în cadrul unui recurs formulat împotriva unei decizii penale a Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece genereazã o discriminare sub aspectul accesului la douã cãi de atac în materie penalã pe criteriul calitãţii persoanei. Astfel, datoritã funcţiei pe care o ocupã, acesta nu poate beneficia, la fel ca celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã, de toate garanţiile unui proces echitabil, ale dreptului de acces la justiţie şi ale dreptului la apãrare, deoarece nu poate folosi şi calea de atac a apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul cuprins: "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...] c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militarã de Apel;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 124 alin. (2) privind egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã. Este invocat, de asemenea, prin prisma art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi cele invocate în prezenta cauzã şi faţã de critici similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 965 din 25 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, Curtea a statuat cã stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului. Curtea a mai reţinut cã prevederile de lege criticate nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de curţile de apel. Totodatã, textul criticat asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie (judecata în primã instanţã şi judecata în recurs) în materie penalã, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Soluţia pronunţatã cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente de noutate, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
