Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.088 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Ion Grosu în Dosarul nr. 2.511/107/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 101D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 144D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Constantin Gîrjoabã în Dosarul nr. 3.524/107/2010 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 144D/2011 la Dosarul nr. 101D/2011, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Decizia nr. 2.509/CA/2010 din 8 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.511/107/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Ion Grosu. Prin Încheierea nr. 2/2011 din 11 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.524/107/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Constantin Gîrjoabã. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate împotriva sentinţelor nr. 879/CAF/2010 şi nr. 1.173/CAF/2010, pronunţate de Tribunalul Alba, prin care s-a dispus restituirea sumelor achitate cu titlu de taxã de poluare, precum şi a dobânzilor legale calculate de la data plãţii pânã la data restituirii efective. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã în esenţã cã plata taxei pe poluare, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, se efectueazã prin constrângere, cu încãlcarea dreptului de proprietate şi în mod discriminatoriu faţã de ceilalţi proprietari de maşini second-hand, cetãţeni români, care nu au achitat aceastã taxã. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Discriminarea invocatã de reclamant în raport cu proprietarii autovehiculelor anterior înmatriculate nu existã, fiind o problemã de aplicare a legii în timp, astfel cã este firesc şi legal ca aplicarea dispoziţiilor legale criticate sã se aplice pentru viitor, iar dobândirea autoturismelor deja înmatriculate pe teritoriul României la intrarea în vigoare a acestui act normativ sã nu fie supuşi la aceastã sarcinã fiscalã datoratã pentru prima înmatriculare a autovehiculelor. Aratã, de asemenea, cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantã în a aprecia cã "intrarea în vigoare a unei legi, ordonanţe simple sau de urgenţã prin care se instituie pentru viitor o taxã pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferit cu privire la situaţia juridicã a persoanelor ce au plãtit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât şi stabilirea momentului la care intervine obligaţia de platã a taxei constituie opţiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã." Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã prin raportare la art. 148 din Constituţie şi neîntemeiatã prin raportare la art. 16 din Constituţie, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Prevederile art. 11, 15 şi 20 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au urmãtorul cuprins: - Art. 1: "(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumitã în continuare taxã, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestioneazã de Administraţia Fondului pentru Mediu. (2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã se finanţeazã programe şi proiecte pentru protecţia mediului."; - Art. 3: "(1) Intrã sub incidenţa taxei autovehiculele din categoriile M(1) - M(3) şi N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1): a) autovehiculele aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane strãine cu statut diplomatic, care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul României; b) autovehiculele special modificate în scopul conducerii de cãtre persoanele cu handicap, precum şi autovehiculele special modificate în scopul preluãrii şi transportãrii persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) autovehiculele destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontierã, de pompieri; d) autovehiculele definite conform RNTR2 destinate serviciilor de ambulanţã şi medicinã, autovehiculele speciale echipate corespunzãtor pentru acordarea ajutorului de urgenţã, precum şi autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare şi stingere a incendiilor; e) autovehiculele a cãror caroserie sau al cãror şasiu a fost înlocuitã/înlocuit, cu condiţia ca aceste autovehicule sã fi fost anterior înmatriculate pe teritoriul României; f) autovehicule speciale a cãror deplasare pe drumurile publice este în general limitatã numai la şi de la locul de muncã, ale cãror motoare respectã normele privind poluarea chimicã aplicabile maşinilor mobile nerutiere. (3) Excepţia prevãzutã la alin. (2) lit. b) se aplicã numai pentru achiziţionarea unui singur autovehicul în decurs de 5 ani şi atunci când autovehiculul este în proprietatea persoanei cu handicap. (4) Modificãrile speciale aduse autovehiculelor se înscriu de cãtre Regia Autonomã "Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului. Lista modificãrilor speciale aduse autovehiculelor va fi aprobatã prin ordin al ministrului transporturilor şi infrastructurii. (5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcţiona în regim automat nu intrã în categoria celor exceptate de la plata taxei. (6) În categoria autovehiculelor prevãzute la alin. (2) lit. d) se încadreazã numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuãrii serviciilor de ambulanţã, medicinã sau stingere a incendiilor care sunt înscrise în evidenţa staţiilor de ambulanţã, a serviciilor mobile de urgenţã şi de reanimare, precum şi a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã. În aceeaşi categorie intrã şi autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuãrii serviciilor de ambulanţã, medicinã sau pentru stingerea incendiilor, deţinute de operatorii economici." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) potrivit cãrora "cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiile art. 90 din Tratatul de aderare la Uniunea Europeanã [devenit art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în urma intrãrii în vigoare a Tratatului de la Lisabona] şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, referitoare la principiul egalitãţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile legale pretins a fi neconstituţionale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare. 1. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare prin prevederile art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 a dispoziţiilor constituţionale ale art. 11, 16 şi 20 coroborate cu cele ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 1.160 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, cã intrarea în vigoare a unei legi, ordonanţe simple sau de urgenţã prin care se instituie pentru viitor o taxã pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferit cu privire la situaţia juridicã a persoanelor ce au plãtit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei şi cã atât instituirea taxei pe poluare, cât şi stabilirea momentului la care intervine obligaţia de platã a taxei constituie opţiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã. Pe cale de consecinţã, rezultã cã persoanele în cauzã nu se aflã în situaţii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune ca doar persoanele aflate în aceeaşi situaţie sã beneficieze de un tratament juridic egal, exigenţã respectatã de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe. Obiter dictum, acceptarea criticii autorului excepţiei ar echivala cu faptul cã fie legiuitorul nu va putea niciodatã pentru viitor sã instituie taxe sau impozite cu executare uno ictu, fie o atare taxã trebuie aplicatã şi pentru cei ce nu au plãtit-o în trecut, cu alte cuvinte ar fi retroactivã. Or, ambele ipoteze sunt neconstituţionale şi inadmisibile. În aceste condiţii Curtea nu poate reţine nici încãlcarea art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 2. Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie şi implicit raportat la art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 1.160 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, cã nu este de competenţa sa sã analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţã, şi anume aceea de a stabili dacã existã o contrarietate între legea naţionalã şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aparţine instanţei de judecatã, care, pentru a ajunge la o concluzie corectã şi legalã, din oficiu sau la cererea pãrţii, poate formula o întrebare preliminarã în sensul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţionalã s-ar considera competentã sã se pronunţe asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele douã instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. Ulterior pronunţãrii acestor decizii, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iunie 2011, a observat cã, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotãrâre preliminarã în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotãrâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisã fiind urmãtoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevãr o mãsurã discriminatorie?" Ca rãspuns la aceastã întrebare, instanţa europeanã a arãtat cã "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul cã se opun ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacã regimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzurã ca şi cele de pe piaţa naţionalã". Prin decizia menţionatã, Curtea a observat cã, rãspunzând întrebãrii preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. [A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotãrâre, conform cãrora "pentru a oferi un rãspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresatã trebuie înţeleasã în sensul cã aceasta urmãreşte sã se stabileascã dacã art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţialã", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar sã se considere cã instanţa de trimitere solicitã, în esenţã, sã se stabileascã dacã art. 110 TFUE, al cãrui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare care se aplicã unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru."] De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa sã pronunţe o hotãrâre care sã vizeze constatarea validitãţii sau nevaliditãţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretãri date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale sã fie incompatibilã cu dreptul european. Efectele acestei hotãrâri preliminare sunt cele arãtate în jurisprudenţa constantã a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume cã "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei ce îi este conferitã de art. 177 [devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene], Curtea de Justiţie o dã unei reguli de drept comunitar, clarificã şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui sã fie înţeleasã şi aplicatã din momentul intrãrii sale în vigoare" [Hotãrârea din 27 martie 1980, pronunţatã în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotãrârea din 2 februarie 1988, pronunţatã în Cauza 24/86, Blaizot contra Universitãţii din Liege şi alţii, paragraful 27, Hotãrârea din 15 decembrie 1995, pronunţatã în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des societes de football association şi alţii, paragraful 141]. Întrucât Curtea Constituţionalã nu este nici legiuitor pozitiv şi nici o instanţã judecãtoreascã cu competenţa de a interpreta şi a aplica dreptul european în litigiile ce antameazã drepturile subiective ale cetãţenilor şi fãrã a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionatã anterior, Curtea observã cã folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normã interpusã celei de referinţã implicã, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativã: pe de o parte, aceastã normã sã fie suficient de clarã, precisã şi neechivocã prin ea însãşi sau înţelesul acesteia sã fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altã parte, norma trebuie sã se circumscrie unui anumit nivel de relevanţã constituţionalã, astfel încât conţinutul sãu normativ sã susţinã posibila încãlcare de cãtre legea naţionalã a Constituţiei - unica normã directã de referinţã în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipotezã demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţã ce aparţine instanţelor judecãtoreşti şi autoritãţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativã promovatã de Parlament sau Guvern, dupã caz. Prin prisma condiţionalitãţii cumulative enunţate, rãmâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi formularea de cãtre ea însãşi de întrebãri preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţionalã naţionalã şi cea europeanã, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fãrã a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauzã, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din aceastã hotãrâre nu au relevanţã constituţionalã, ele ţinând mai degrabã de obligaţia Legislativului de a edicta norme în sensul hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar gãsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României. 3. Pentru motivele arãtate anterior, Curtea nu poate reţine încãlcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Ion Grosu şi Constantin Gîrjoabã în dosarele nr. 2.511/107/2010 şi nr. 3.524/107/2010 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
