Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.086 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) si art. 109 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.086 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) si art. 109 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 643 din 8 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) raportate la dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Lucian-Claudiu Mateescu în Dosarul nr. 2.020/204/2010 al Judecãtoriei Câmpina şi care face obiectul Dosarului nr. 4.678D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                                     CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.020/204/2010, Judecãtoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) raportate la dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Lucian-Claudiu Mateescu în cadrul unei plângeri contravenţionale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã dreptul la apãrare, întrucât, spre deosebire de materia dreptului penal, unde, ca o garanţie a respectãrii acestui drept, organele de cercetare penalã au obligaţia sã adune probe atât cu privire la vinovãţia fãptuitorului, cât şi cu privire la nevinovãţia acestuia sau la anumite circumstanţe care diminueazã ori agraveazã rãspunderea fãptuitorului, în materia contravenţiilor rutiere, legiuitorul nu a prevãzut nicio garanţie în acest sens. Astfel, în cazul faptelor care pot constitui contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, activitatea agenţilor constatatori se rezumã doar la observarea şi înregistrarea conduitei participanţilor la trafic, precum şi la aplicarea de sancţiuni, neexistând în cuprinsul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 obligaţia acestora de a comunica presupuşilor fãptuitori înregistrãrile video şi celelalte probe care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale, nici mãcar la cerere. Prin urmare, în momentul în care o persoanã apreciazã cã în mod nelegal i-a fost aplicatã o sancţiune contravenţionalã, este în imposibilitatea de a proba acest lucru.
    Judecãtoria Câmpina apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, nu încalcã dreptul la apãrare garantat de art. 24 din Constituţie, ci prevãd, în deplin acord cu principiile care fundamenteazã statul de drept, sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, precum şi modalitatea de constatare şi sancţionare a acestora.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
    - Art. 102 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 90 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte [...]:
    e) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatatã, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.";
    - Art. 109 alin. (2) şi (3): "(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
    (3) În cazurile prevãzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, dupã stabilirea identitãţii conducãtorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fãrã a fi necesarã confirmarea faptelor de cãtre martori."
    Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 24 - Dreptul la apãrare.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia este nemulţumit de lipsa reglementãrii, prin normele criticate, a obligaţiei organului constatator, în speţã agenţii Poliţiei rutiere, de a comunica persoanei contraveniente probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie. O astfel de criticã, prin care se tinde la completarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii prevederilor legale, fãrã a le putea modifica sau completa.
    De altfel, persoana contravenientã nemulţumitã de sancţiunea aplicatã prin procesul-verbal de contravenţie are deschisã calea plângerii la instanţa de judecatã, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cãrora "Împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apãrãrile pe care le considerã necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudenţa sã pronunţatã cu privire la dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legea-cadru în materie contravenţionalã (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), cã, deşi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, atunci când este formulatã plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii în motivarea acesteia. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte cã "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii". Aşadar, instanţele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Lucian-Claudiu Mateescu în Dosarul nr. 2.020/204/2010 al Judecãtoriei Câmpina.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

            PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                  Prim-magistrat-asistent,
                       Marieta Safta

                                   ---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016