Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.085 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 2 octombrie 2009
DECIZIE nr. 1.085 din 8 septembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 2 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hidroconstrucţia" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.444/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei prin avocat, lipsind celelalte pãrţi faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei apreciazã cã sfera de aplicare a <>Legii nr. 10/2001 nu ar trebui sã cuprindã societãţile comerciale privatizate integral. În acest sens se aratã cã este inechitabil ca legea menţionatã sã instituie un regim probatoriu favorizant pentru persoanele care solicitã retrocedarea şi sã instituie chiar o rãsturnare a sarcinii probei în astfel de cauze, având în vedere cã retrocedarea are ca temei doar existenţa unui act de naţionalizare, fãrã a se putea realiza o comparare de titluri. În consecinţã, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã este opţiunea liberã a legiuitorului de a lua mãsuri legislative de restituire, iar cei ce solicitã retrocedarea sunt îndreptãţiţi la acordarea de despãgubiri, fãrã ca societatea comercialã privatizatã sã sufere vreo atingere a dreptului sãu de proprietate asupra imobilului în cazul în care acesta a fost dobândit fãrã titlu valabil. Se mai apreciazã cã problemele de probaţiune care se ridicã în asemenea cauze intrã în sfera de competenţã a instanţelor de judecatã, şi nu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.444/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hidroconstrucţia" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a dispus restituirea în naturã a unui imobil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã includerea societãţilor privatizate în sfera de aplicare a <>Legii nr. 10/2001 este neconstituţionalã. În acest sens se susţine cã societãţii privatizate îi este impusã o situaţie grea prin faptul cã nu îşi poate proteja dreptul de proprietate în cadrul unei acţiuni soluţionate ca urmare a comparãrii de titluri, ci aceasta, în temeiul legii, trebuie sã restituie imobilul revendicat. Totodatã, se creeazã o inechitate cu privire la aceste societãţi, întrucât, în raport cu acestea, nu se aplicã regimul probatoriu de drept comun, ci regimul special prevãzut de dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 . Mai mult, prin aplicarea <>Legii nr. 10/2001 se încalcã şi dreptul de proprietate al societãţii privatizate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au urmãtorul cuprins:
"Art. 29. - (1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate, altele decât cele prevãzute la <>art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptãţite au dreptul la despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate."
Aceste dispoziţii legale au fost introduse prin <>art. I pct. 60 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, text cu privire la care Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 830/2008 , a statuat cã, abrogând sintagma "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , acesta încalcã dispoziţiile <>art. 15 alin. (2) şi <>art. 16 alin. (1) din Constituţie . Astfel, <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie interpretat în sensul cã se referã la imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale <>art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale <>art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale <>art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privatã şi ale <>art. 45 privind libertatea economicã. Totodatã, considerã cã sunt încãlcate prevederile <>art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi ale <>art. 1 din Protocolul adiţional la <>Convenţie privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Din critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate se reţine cã acesta este nemulţumit de faptul cã imobilele preluate cu sau fãrã titlu de cãtre stat şi evidenţiate în prezent în patrimoniul societãţilor comerciale privatizate intrã sub incidenţa <>Legii nr. 10/2001 . În acest fel considerã cã ar fi încãlcat principiul egalitãţii, al procesului echitabil, precum şi dreptul de proprietate asupra unor atari imobile.
În primul rând, Curtea reţine faptul cã, în jurisprudenţa sa, a statuat cã "trebuie sã se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neîngrãdit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentã în momentul dobândirii dreptului sãu de proprietate" (<>Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, <>Decizia nr. 73/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, <>Decizia nr. 136/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998). Astfel, cu privire la imobilele intrate cu titlu în proprietatea statului, indiferent de faptul cã în prezent sunt deţinute de societãţi comerciale privatizate, legiuitorul este îndrituit din punct de vedere constituţional sã adopte o lege specialã cu privire la restituirea acestora.
În al doilea rând, Curtea observã cã, şi cu privire la imobilele preluate fãrã titlu, legiuitorul este îndrituit sã impunã o anumitã procedurã de restituire, derogatorie de la prevederile Codului civil , întrucât este vorba de imobile preluate fãrã titlu de stat într-o anumitã perioadã istoricã, şi anume sub regimul comunist. În aceste condiţii se justificã, în mod obiectiv şi raţional, adoptarea unei legi speciale şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat cu privire la imobilele preluate fãrã titlu de cãtre stat faţã de procedura de drept comun de restituire prevãzutã de Codul civil .
Ţinând cont de cele de mai sus, diferenţierile existente între regimul juridic al bunurilor preluate abuziv cu titlu, respectiv fãrã titlu, precum şi între procedura reglementatã de <>Legea nr. 10/2001 şi Codul civil în privinţa restituirii bunurilor imobile nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine încãlcarea <>art. 44 din Constituţie şi <>art. 1 din Protocolul adiţional la <>Convenţie .
În final, Curtea constatã cã textul legal criticat nu cuprinde prevederi care sã vizeze suprimarea vreunor garanţii procesuale, astfel încât <>art. 21 alin. (3) din Constituţie şi <>art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au incidenţã în cauzã. De asemenea, nici invocarea <>art. 45 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, textul criticat nereferindu-se la aspecte care sã vizeze desfãşurarea vreunei activitãţi economice.
În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hidroconstrucţia" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.444/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 septembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
