Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.085 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 1 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danik 93 Interaf" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.024/280/2010 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.024/280/2010, Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Danik 93 Interaf" - S.R.L. din Piteşti într-un dosar având ca obiect emiterea unei somaţii de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât, prin instituirea unei proceduri speciale faţã de prevederile Codului de procedurã civilã în ceea ce priveşte un anumit tip de creanţe (cele certe, lichide şi exigibile), pãrţile sunt private de o serie de mijloace procesuale de care ar fi putut beneficia potrivit dreptului comun în susţinerea pretenţiilor sau apãrãrilor lor, neputându-se vorbi de un proces echitabil. Aceastã procedurã specialã poate fi justificatã prin faptul cã soluţionarea pe calea dreptului comun a acestor categorii de litigii ar dura prea mult. Dacã statul nu poate asigura condiţiile materiale şi personalul necesar soluţionãrii cu celeritate a litigiilor de drept comun, acest lucru nu înseamnã cã justiţiabilii trebuie supuşi unei proceduri sumare şi adeseori injuste, cum este somaţia de platã.
De asemenea, prin limitarea categoriilor de probe care pot fi administrate în cadrul acestor proceduri speciale doar la înscrisuri, dublate, eventual, de lãmuririle şi explicaţiile pãrţilor, se aduce o gravã atingere dreptului la un proces echitabil. Având în vedere cã soluţia adoptatã de cãtre instanţã în cadrul procedurii somaţiei de platã constituie titlu executoriu, pânã la pronunţarea instanţei de drept comun, debitorul supus executãrii ca efect al ordonanţei ce conţine somaţia de platã poate suferi prejudicii ireparabile. Administrarea unei singure categorii de probe limiteazã considerabil posibilitatea asigurãrii unei apãrãri efective a pãrţilor. Pentru a-şi susţine concret interesele, pãrţile au nevoie ca în cauzã sã fie administrat un probatoriu suficient de cuprinzãtor pentru a lãmuri aspectele de fapt şi de drept ale speţei.
Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 295/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 6 alin. (1): "Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apãrare din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare similarã, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 162 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, şi Decizia nr. 731 din 2 iunie 2011, nepublicatã la momentul pronunţãrii prezentei decizii*).
--------------
*) Decizia nr. 731 din 2 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011.
Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţã, cã Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintã obligaţii contractuale de platã a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecã conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedurã civilã. Totodatã, textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danik 93 Interaf" - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.024/280/2010 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
