Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.083 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor în Dosarul nr. 26.807/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 26.807/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurenta-pârâtã Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor într-o cauzã având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece termenul de 30 de zile în care trebuie executatã hotãrârea judecãtoreascã curge de la rãmânerea irevocabilã a acesteia. Or, în cazurile în care hotãrârea instanţei de recurs nu se comunicã, pentru cã din motive obiective partea în culpã nu se prezintã la proces, nu se poate respecta acest termen. Dacã în cazul apelului şi al soluţionãrii cauzei pe fond, hotãrârile se comunicã pentru a se putea exercita cãile de atac, prin necomunicarea hotãrârii instanţei de recurs, pãrţile, dacã nu s-au putut prezenta la proces, se gãsesc într-o situaţie defavorabilã faţã de pãrţile aflate în procedura de judecatã pe fond şi apel, putând astfel ieşi din termenul legal de exercitare a contestaţiei în anulare sau de revizuire a hotãrârilor. Aceastã situaţie contravine art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede interzicerea oricãrei forme de discriminare, enumerând extensiv, iar nu limitativ, cele mai frecvente forme de discriminare.
De asemenea, aratã cã existã o contradicţie între art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 21 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevede cã revizuirea unei hotãrâri rãmase definitive şi irevocabile se introduce în 15 zile de la comunicare. Menţioneazã cã nu au fost citaţi, încãlcându-se astfel dreptul la apãrare.
Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 148 din Constituţie, considerã cã textul de lege criticat trebuie corijat în acelaşi mod ca art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce prevedea exercitarea cãii de atac a recursului împotriva hotãrârii instanţei de executare în termen de 5 zile de la pronunţare, text rectificat conform exigenţelor europene, în termen de 5 zile de la comunicare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, pe de-o parte, invocarea art. 31 din Constituţie în raport cu argumentele prezentate de autorul excepţiei nu este suficientã pentru a conchide incompatibilitatea textului de lege criticat cu aceastã normã constituţionalã, iar, pe de altã parte, nu se poate reţine încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii prin modalitatea de reglementare a instituţiei executãrii hotãrârilor pronunţate de instanţele de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, obligarea autoritãţii publice pârâte de a încheia, înlocui sau a modifica actul administrativ nelegal, de a elibera un alt înscris sau de a efectua anumite operaţiuni administrative reprezintã modalitãţi de recunoaştere şi realizare a dreptului reclamantului. Este de observat cã, în sistemul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, recursul este reglementat ca o cale ordinarã de atac, ce devolueazã atât în fapt, cât şi în drept; spre deosebire de procedura civilã, în materia contenciosului administrativ, recursul are invariabil un efect suspensiv de executare, încheind ciclul ordinar al judecãţii cauzei.
Soluţia aducerii la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin hotãrârea judecãtoreascã - titlu executoriu, necondiţionat de comunicarea de cãtre instanţa de recurs, din oficiu, a deciziei pronunţate în soluţionarea cãii de atac, este în concordanţã cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, fiind justificatã atât prin calitatea pârâtului, o autoritate publicã, cât şi prin necesitatea recunoaşterii şi realizãrii dreptului persoanei fizice sau juridice vãtãmate printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în urma finalizãrii ciclului ordinar al judecãţii cauzei.
De asemenea, considerã cã nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 31 alin. (2) din Constituţie, ce consacrã dreptul persoanei la informaţie, câtã vreme accesul la informaţiile judiciare cuprinse în dosar, inclusiv la soluţia datã în recurs de instanţa de control judiciar, este neîngrãdit pentru autoritatea publicã parte dintr-un litigiu de contencios administrativ, ca de altfel pentru orice persoanã fizicã sau juridicã parte într-o procedurã judiciarã.
Totodatã, considerã cã textul de lege criticat nu conţine nicio prevedere de naturã sã aducã atingere principiilor constituţionale care guverneazã înfãptuirea justiţiei, prevãzute la art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã, judecarea proceselor în materie fiind datã în competenţa aceloraşi instanţe, potrivit aceloraşi reguli procedurale, pãrţile din aceste litigii având recunoscute aceleaşi drepturi procesuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
Art. 24 "Obligaţia executãrii"
"(1) Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevãzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 31 alin. (2) conform cãrora "Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã, prin Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.
Cu acel prilej, Curtea a statuat cã procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, şi dã expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentalã, oferind cadrul constituţional al protejãrii cetãţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autoritãţilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit cã executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autoritãţilor publice anumite obligaţii de "a face" trebuie sã fie realizatã într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotãrârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a acesteia.
Curtea a mai constatat cã textele de lege ce formeazã obiect al excepţiei nu aduc atingere nici principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, nici dreptului la apãrare, garantat la nivel constituţional. În acest sens, Curtea reţine cã autoritãţile publice, deci şi companiile naţionale, aşa cum este cazul de faţã, pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de cãtre un consilier juridic, care are obligaţia de serviciu de a depune toate diligenţele posibile pentru apãrarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistenţã juridicã şi reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publicã are posibilitatea plenarã de a-şi exercita toate prerogativele dreptului la apãrare. În plus, nimic nu îl împiedicã pe acesta sã facã demersurile necesare pentru a afla soluţia pronunţatã de instanţã în recurs, astfel încât autoritatea publicã sã poatã duce la îndeplinire dispozitivul hotãrârii, în respectul principiilor statului de drept, cãrora li se subsumeazã şi conformarea la imperativele cuprinse în hotãrârile judecãtoreşti. Pentru considerente similare, nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia conducãtorului autoritãţii publice i se nesocoteşte dreptul la apãrare, întrucât nu a avut calitate procesualã în litigiul dedus judecãţii, interesele acestuia putând fi apãrate cu succes de acelaşi reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintã o sancţiune proceduralã pecuniarã aplicatã de instanţã în scopul asigurãrii executãrii hotãrârii. Legiuitorul a considerat necesar sã instituie un astfel de mijloc de constrângere, pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cãrei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntarã a hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în aceastã materie.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor în Dosarul nr. 26.807/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
