Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.075 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286-288 si art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284, 286-288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.751/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 27.751/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 284, 286-288 şi 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii unor cauze civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Astfel, aratã cã dispoziţiile <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi sã restrângã nejustificat dreptul la apãrare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţã de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocã faptul cã intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecatã este prea scurt pentru ca un angajator sã îşi exercite dreptul la apãrare şi sã se achite de sarcina probei care îi revine.
De asemenea, faptul cã prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor şi nu obligã la luarea unei astfel de mãsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecatã unitarã, este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare. Astfel, dispoziţiile de lege atacate încalcã, în opinia autorului, şi principiul efectivitãţii juridice. De asemenea, mai susţine cã obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcinã a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configureazã alcãtuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesualã, determinându-l sã realizeze o probaţiune diabolicã, mai mult decât împovãrãtoare, cu consecinţa suportãrii efectelor administrãrii unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator.
Totodatã, autorul excepţiei susţine cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii, care prevede cã orice dispoziţie contrarã acestui act normativ se abrogã, încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, dreptul la un proces echitabil, atribuţiile Consiliului Legislativ, precum şi dispoziţiile constituţionale care stabilesc cã regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã se reglementeazã prin lege organicã. Considerã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorul excepţiei face referire la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijinã concluzia pe care autorul excepţiei o considerã esenţialã pentru motivarea sa, anume cã prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune cã legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei, 2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santos Pinto contra Portugaliei, 2008). În plus faţã de acestea, autorul excepţiei aminteşte cã, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o. Nerespectarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încãlcãrii art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, obligaţie cãreia trebuie sã i se supunã inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã prevederile de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 284, 286-288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Din notele scrise ale autorului excepţiei reiese, însã, cã acesta criticã doar prevederile art. 286-288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, având urmãtorul cuprins:
- <>Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- <>Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- <>Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- <>Art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...] - orice alte dispoziţii contrare.";
- <>Art. 74 din Legea nr. 168/1999: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- <>Art. 75 din Legea nr. 168/1999: "În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- <>Art. 77 din Legea nr. 168/1999: "(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedurã civilã: "Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc cã regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã se reglementeazã prin lege organicã şi ale art. 79 alin. (1) referitoare la atribuţiile Consiliului Legislativ, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 286-288 şi <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de acelaşi autor şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã. Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a respins ca inadmisibilã critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, pentru considerentele acolo arãtate, iar prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.751/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale <>art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
