Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.073 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. I pct. 158 si pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Doamna avocat Mariana Ştefan pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care expune pe larg aspectele inserate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi,excepţie ridicatã de Doru Colac în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, art. 23 alin. (1), (11) şi (12) referitoare la libertatea individualã, prezumţia de nevinovãţie şi legalitatea pedepselor, art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 2 şi 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie referitoare la Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã şi la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori.
Astfel, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã referitoare la examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare contravin principiului egalitãţii în drepturi, dreptului la un proces echitabil şi afecteazã imparţialitatea şi unicitatea justiţiei, deoarece pune justiţiabilul pe o poziţie de inferioritate faţã de procuror. De asemenea, prin instituirea liberului arbitru ce permite instanţei de judecatã sã asculte partea interesatã numai dacã gãseşte necesar se creeazã o situaţie de inegalitate a armelor juridice între pãrţile litigante.
Cât priveşte dispoziţiile din <>Legea nr. 356/2006 , autorul excepţiei aratã cã prin abrogarea textului care permitea controlul în recurs al unui hotãrâri judecãtoreşti sub aspectul legalitãţii, se eliminã un grad de jurisdicţie şi se încalcã liberul acces la justiţie.
Referitor la prevederile care abrogã posibilitatea restituirii pentru completarea urmãririi, autorul excepţiei nu a arãtat în concret în ce constã contrarietatea reglementãrii cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile referitoare la procedura abţinerii sau recuzãrii în materie penalã nu instituie privilegii sau discriminãri pentru pãrţile cãrora li se aplicã aceste prevederi. De asemenea, încheierea prin care se soluţioneazã cererea de abţinere sau de recuzare poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Cât priveşte criticile referitoare la <>art. I pct. 158 şi 185 din Legea nr. 356/2006 , Guvernul aratã cã nu pot fi primite, deoarece textele nu aduc atingere liberului acces la justiţie. Eliminarea unui grad de jurisdicţie nu poate fi apreciatã ca limitând dreptul de acces liber la justiţie, deoarece anterior cauza a fost examinatã sub toate aspectele, atât în fapt, cât şi în drept, în faţa instanţei de fond şi a celei care a soluţionat apelul, iar liberul acces la justiţie nu presupune obligativitatea unui numãr de trei grade de jurisdicţie.
De asemenea, raţiunea abrogãrii prevederilor referitoare la restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmãririi penale izvorãşte din necesitatea eficientizãrii actului de justiţie, tocmai în vederea asigurãrii dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, dispoziţiile legale criticate se aplicã nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, şi, pe cale de consecinţã, justiţia rãmâne una imparţialã şi egalã pentru toţi.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Astfel, textele legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor prevãzute de ipoteza normei şi nu se poate susţine cã aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi. Cât priveşte critica <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 , Avocatul Poporului aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, exceptând dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevãd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, cãile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotãrârilor judecãtoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora. De asemenea, potrivit prevederilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, în cauzele în care nu se face apel, motivele de casare nu se limiteazã la cele arãtate în art. 385^9 din acelaşi cod, iar instanţa de judecatã este obligatã sã examineze cauza dedusã judecãţii sub toate aspectele. Ca atare, legislaţia procedural penalã asigurã garanţiile necesare existenţei dublului grad de jurisdicţie în materie penalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Procedura de soluţionare în cursul judecãţii, precum şi dispoziţiile <>art. I pct. 158 şi 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere.";
- <>Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 : "Articolul 333 se abrogã.";
- <>Art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 : "La articolul 385^9, punctul 17^1 al alineatului 1 se abrogã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 565 din 11 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, şi <>Deciziei nr. 680 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 prin care s-a abrogat punctul 17^1 al alineatului 1 al articolului 385^9, prin care s-a eliminat posibilitatea criticãrii pe calea recursului a unei hotãrâri judecãtoreşti pe motiv cã este contrarã legii sau cã s-a fãcut o greşitã aplicare a legii, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, Curtea Constituţionalã a statuat deseori cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor, condiţie îndeplinitã de textul de lege criticat în prezenta cauzã.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii unui numãr de trei grade de jurisdicţie în materie penalã. Aşa fiind, textul criticat nu contravine dreptului la douã grade de jurisdicţie consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Mai mult decât atât, recursul, ca şi cale de atac, implicã eo ipso posibilitatea de a repara ilegalitãţile strecurate în apel, neavând drept consecinţã rezolvarea unei cauze penale. Prin urmare, spre deosebire de calea de atac a apelului care urmãreşte îndreptarea oricãrei greşeli de fapt sau de drept, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilã numai în cazuri strict determinate, definite lato sensu ca violãri ale legii ducând la o judecatã care nu poartã asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicãri a legii. Iatã de ce, prin menţinerea punctului 17^1 al alineatului 1 din articolul 385^9 din Codul de procedurã penalã, s-ar fi menţinut o reglementare redundantã, imprecisã şi generalã care ar fi generat serioase confuzii.
Or, aşa cum a mai statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului şi nu intrã nicidecum în competenţa justiţiabililor ori a instanţelor de judecatã de a stabili pe cale jurisprudenţialã cazuri de aşa zise hotãrâri contrare legii. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, precum şi a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 şi pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
