Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.072 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 1 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurografica" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 13.392/300/2010 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.392/300/2010, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Eurografica" - S.R.L. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit instanţelor de judecatã sã soluţioneze o cauzã fãrã exercitarea obligaţiei de aflare a adevãrului, judecata fãcându-se doar pe baza afirmaţiilor şi înscrisurilor depuse de creditor. De asemenea, autorul subliniazã cã posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului doar pe baza actelor şi a explicaţiilor date de acesta împiedicã exercitarea dreptului la apãrare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcã dreptul constituţional la ocrotirea proprietãţii. În opinia autorului, redactarea deficitarã a art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã creeazã posibilitatea admiterii cererii creditorului, în urma unui proces sumar, fapt care este de naturã sã conducã la obţinerea rapidã a unui titlu executoriu, care nu se bazeazã pe probe concludente.
De asemenea, prin pronunţarea hotãrârii în condiţiile art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, se aduce atingere dreptului la apãrare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi dreptului de proprietate privatã prevãzut de art. 44 din Constituţie. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu se pot limita mijloacele de probã numai la înscrisuri. Înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe. În acelaşi timp, procedura sumarã prevãzutã de ordonanţã îl obligã pe debitor sã devinã creditor, într-o acţiune ulterioarã, pe fondul cauzei, ceea ce nu face decât sã tergiverseze soluţionarea litigiului.
Art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din ordonanţa de urgenţã instituie o adevãratã dictaturã a creditorilor, permiţându-le sã comitã un abuz de drept, iar prin faptul cã se prevede o singurã cale de atac (aceea a cererii în anulare) se creeazã o situaţie inegalã între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun. Practic, debitorul se vede confruntat cu pericolul obţinerii împotriva sa a unui titlu executoriu dupã o analizã sumarã a raportului dedus judecãţii. De asemenea, prin instituirea unui termen mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun (10 zile, faţã de termenul de 15 zile reglementat de Codul de procedurã civilã), se încalcã principiul egalitãţii în drepturi.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, cu modificãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 10 alin. (1): "În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.";
- Art. 13 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. [...]
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã din Constituţia României.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, apreciind cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 965 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, şi Decizia nr. 636 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 26 iunie 2009, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
Pe de altã parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurografica" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.392/300/2010 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
