Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.071 din 13 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 56 din 24 ianuarie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Biroul Notarial Public Chiru Maria Dana în Dosarul nr. 9.854/1.748/2011 al Judecătoriei Găeşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.026D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.146D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nicolamar" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.369/94/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.146D/2012 la Dosarul nr. 1.026D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1.087 din 5 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.854/1.748/2011, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Biroul Notarial Public Chiru Maria Dana într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.
Prin Decizia civilă nr. 708/R din 11 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.369/94/2011, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nicolamar" - S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este neconstituţională, deoarece obligă contravenientul atât la plata tarifului de despăgubire, cât şi la plata rovinietei, pentru a putea circula în continuare pe drumurile din România. Arată că nu se acordă dreptul de circulaţie pe un interval de timp cel mult egal cu plata contravalorii rovinietei, atâta vreme cât cuantumul despăgubirii prevăzute de art. 8 din ordonanţă este egal cu valoarea rovinietei pe un an. Susţine că despăgubirea şi rovinieta au acelaşi scop, şi anume acoperirea cheltuielilor de finanţare a lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale.
Arată că fapta săvârşită (contravenţia) este sancţionată de două ori, prin aplicarea amenzii contravenţionale, dar şi prin obligarea la plata despăgubirii, în condiţiile în care nu există în fapt o pagubă, ci numai o taxă pentru folosirea drumurilor. Mai arată că, prin comunicarea cu întârziere a procesului-verbal de contravenţie, se creează posibilitatea săvârşirii mai multor contravenţii de acelaşi fel, fapt ce duce la îmbogăţirea fără justă cauză a statului, încălcându-se, în acelaşi timp, prevederile art. 47 din Constituţie.
Consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi celui la libera circulaţie, deoarece contravenientul plăteşte, în plus faţă de cetăţeanul care nu a săvârşit contravenţia, şi o amendă contravenţională.
Arată că, prin plata dublă (a despăgubirii, respectiv a rovinietei), se încalcă prevederile constituţionale potrivit cărora sunt interzise orice prestaţii impuse în afara celor prevăzute de legea fiscală.
În acelaşi timp, autorii excepţiei susţin că prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu îndeplinesc cerinţele de previzibilitate impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu reglementează, într-o manieră clară şi previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire, şi nici modalitatea de aplicare a dispoziţiilor privind plata acestuia, astfel încât persoanele împuternicite şi autorităţile publice chemate să aplice norma criticată sunt puse în situaţia de a stabili în mod aleatoriu aceste aspecte.
Ca urmare a examinării prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, destinatarul normei juridice, respectiv utilizatorul drumurilor naţionale, ar putea trage concluzia că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni şi că, odată achitat acest tarif, va avea o rovinietă valabilă pentru această perioadă. Obligativitatea achităriide către contravenient a tot atâtor amenzi şi tarife de despăgubire câte fapte contravenţionale se presupune că acesta ar fi săvârşit apare astfel ca fiind excesivă, în sensul că ar putea conduce la plata unor sume disproporţionate în raport cu pericolul social al faptei.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, autorii nu arată în ce mod acestea contravin prevederilor constituţionale invocate.
Judecătoria Găeşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este neîntemeiată. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 57/2012.
Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 100D/2011 al Curţii Constituţionale, ocazie cu care a apreciat că prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt constituţionale, prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 instituindu-se tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe. De asemenea, textul de lege criticat nu conţine elemente de natură să determine un tratament inegal sau discriminatoriu între utilizatorii de vehicule.
În acelaşi timp, precizează că a ridicat direct în faţa Curţii excepţia de neconstituţionalitate a textului criticat, apreciind că acesta contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 11 şi 20 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, cu următorul cuprins: "(3): Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. [...]
(6) Odată cu aplicarea amenzii contravenţionale, utilizatorilor români care folosesc reţeaua de drumuri naţionale din România fără a avea o rovinietă valabilă li se reţine certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3)".
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 25 alin. (1) referitor la libera circulaţie, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 privind contribuţiile financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Acest aspect, însă, nu ar putea conduce la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. În acelaşi timp, însă, art. II din Legea nr. 144/2012 prevede: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează", astfel încât dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, astfel cum ele au fost reglementate anterior abrogării prin Legea nr. 144/2012, nu îşi mai produc efectele în cauza de faţă. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Biroul Notarial Public Chiru Maria Dana în Dosarul nr. 9.854/1.748/2011 al Judecătoriei Găeşti şi de Societatea Comercială "Nicolamar" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.369/94/2011 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
