Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.069 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) raportate la art. 22 alin. (1) lit. e) si lit. g) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 7 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) raportate la art. 22 alin. (1) lit. e) şi lit. g) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Gheorghe Radu Danciu în Dosarul nr. 444/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, personal şi asistat de avocaţii Dana Tofan şi Mircea Ursuţa, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei, Mircea Ursuţa, care solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã. În acest sens, aratã cã posibilitatea unui organ administrativ (cum este ministrul justiţiei) de a dispune pedepse complementare, care nu au fost dispuse prin hotãrâri judecãtoreşti, este neconstituţionalã, fiind firesc ca ministrul justiţiei sã dispunã încetarea calitãţii de executor judecãtoresc doar în urma unei acţiuni disciplinare. Or, în prezenta cauzã, deşi instanţa de judecatã care a soluţionat cauza penalã nu a dispus mãsura interzicerii exercitãrii profesiei de executor judecãtoresc, ca urmare a condamnãrii, ministrul justiţiei dispune încetarea calitãţii de executor judecãtoresc, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, susţine cã prevederile de lege criticate încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4), deoarece permit imixtiunea unui organ administrativ în atribuţiile puterii judecãtoreşti, ale art. 16, ale art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) privind principiul legalitãţii pedepsei, deoarece ne aflãm în prezenţa unei veritabile sancţiuni penale, iar nu administrative. Depune concluzii scrise în acest sens.
Avocatul Dana Tofan solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã prin dispoziţiile de lege criticate se dã posibilitatea ministrului justiţiei sã interfereze cu zona puterii judecãtoreşti. Or, numai instanţele judecãtoreşti, iar nu ministrul justiţiei, aplicã legea, în temeiul art. 126 din Constituţie, şi pot decide dacã infracţiunea sãvârşitã de executorul judecãtoresc aduce sau nu atingere prestigiului profesiei. Considerã cã se încalcã şi art. 16 din Constituţie, dintr-o dublã perspectivã, deoarece, pe de-o parte, ministrul justiţiei este cel care apreciazã dacã s-a încãlcat prestigiul profesiei, iar, pe de altã parte, existã şi alte categorii profesionale pentru care legiuitorul nu a prevãzut o asemenea sancţiune. De asemenea, susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, întrucât sancţiunea încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc este una penalã, care, potrivit normei constituţionale invocate, nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii. Or, în cazul de faţã, nu existã nici condiţii şi nici temei legal pentru aplicarea acestei sancţiuni penale.
În final, invocã Decizia nr. 415/2010, prin care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, motivând cã o autoritate administrativã autonomã a interferat în zona puterii judecãtoreşti, încãlcându-se astfel prevederile art. 124 din Constituţie, potrivit cãrora justiţia este unicã, egalã şi imparţialã.
În concluzie, susţine cã textele de lege criticate, astfel cum sunt redactate, sunt neconstituţionale, propunând completarea acestora cu sintagma "dacã instanţa judecãtoreascã a dispus încetarea calitãţii de executor judecãtoresc ca pedeapsa complementarã", deoarece considerã cã numai rãspunderea disciplinarã intervine pentru sãvârşirea unei fapte ce aduce atingere profesiei. De altfel, textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate intrã în coliziune şi cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, pierderea calitãţii de executor judecãtoresc apãrând ca o sancţiune cu caracter penal dispusã de cãtre puterea executivã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte sã învedereze cã textele de lege criticate se interpreteazã şi se aplicã diferit, susţinând cã acestea sunt lacunare şi doreşte o completare a lor. Or, toate aceste critici excedeazã competenţei Curţii Constituţionale şi, prin urmare, susţine cã excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã, deoarece aspectele criticate intrã în competenţa de soluţionare a instanţei supreme, pe calea pronunţãrii unui recurs în interesul legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 444/35/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) raportate la art. 22 alin. (1) lit. e) şi lit. g) şi din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Gheorghe Radu Danciu într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a Ordinului ministrului justiţiei şi libertãţilor cetãţeneşti nr. 641/C din 23 februarie 2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã este neconstituţionalã atribuirea dreptului ministrului justiţiei de a dispune o sancţiune de naturã penalã, care nu a fost aplicatã de cãtre o instanţã penalã. Mai concret, este neconstituţional ca un organ administrativ (ministrul justiţiei) sã poatã dispune o sancţiune care, potrivi legii, putea fi dispusã, dacã se aprecia necesar, doar de cãtre instanţa penalã, ca pedeapsã penalã complementarã a interzicerii exercitãrii profesiei, ignorându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, prevãzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 22 lit. e) şi g) din Legea nr. 188/2000, excluderea din profesie apare ca o veritabilã sancţiune penalã de interzicere a exercitãrii unei profesii, sancţiune care poate fi dispusã, însã, numai de cãtre instanţa penalã pe baza unor motive strict enumerate de art. 65 din Codul penal.
De asemenea, aratã cã nu se poate susţine cã ar fi vorba despre o sancţiune disciplinarã, atâta vreme cât, în mod clar, interzicerea exercitãrii unei profesii este reglementatã de Codul penal ca o pedeapsã complementarã, iar actul de excludere este întemeiat pe o hotãrâre penalã irevocabilã prin care nu s-a dispus pedeapsa complementarã, sancţiunile disciplinare putând interveni doar ca urmare a nerespectãrii unor dispoziţii disciplinare, cum ar fi cazul reglementat de art. 22 alin. (1) lit. f) din lege.
Cu privire la încãlcarea art. 23 alin. (12) din Constituţie, aratã cã textul criticat este neconstituţional, deoarece dã posibilitatea aplicãrii unei pedepse în alte condiţii decât cele stabilite de legea penalã, iar referitor la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã susţine cã este neconstituţional ca un organ administrativ sã aplice o sancţiune penalã, astfel cã textul de lege criticat consacrã o imixtiune a puterii executive în atribuţiile puterii judecãtoreşti.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea stabilesc în sarcina ministrului justiţiei constatarea şi dispunerea încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc, când acesta din urmã nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea acestei calitãţi, or, o astfel de reglementare nu constituie o mãsurã de naturã penalã. Textul art. 23 alin. (12) din Constituţie vizeazã atât "temeiul", cât şi "condiţiile" în care se poate aplica o pedeapsã, consacrându-se astfel principiul legalitãţii în materie penalã, potrivit cãruia întreaga activitate în acest domeniu se desfãşoarã pe baza legii şi în conformitate cu aceasta.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece, potrivit Legii nr. 188/2000, executorii judecãtoreşti sunt învestiţi sã efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silitã a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii. Astfel, executorii judecãtoreşti acţioneazã în interesul unei bune administrãri a justiţiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. Prin urmare, deoarece activitatea executorilor judecãtoreşti este supusã controlului profesional, este firesc ca mãsura încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc sã revinã ministrului justiţiei, fãrã ca aceasta sã constituie o imixtiune a puterii executive în atribuţiile puterii judecãtoreşti.
De asemenea, critica raportatã la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece constatarea sau dispunerea de cãtre ministrul justiţiei a încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc nu împiedicã partea interesatã de a se adresa instanţei de judecatã şi de a beneficia de dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) raportate la art. 22 alin. (1) lit. e) şi lit. g) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000.
Dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. e) au fost modificate prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 332/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006.
Textele de lege criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut:
- Art. 22: "(1) Calitatea de executor judecãtoresc înceteazã: [...]
e) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei;
[...]
g) în cazul în care executorul judecãtoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f).
[...]
(2) Încetarea calitãţii de executor judecãtoresc se constatã sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti sau din oficiu."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) privind principiul legalitãţii şi ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin Ordinul nr. 641/C din 23 februarie 2009, emis de cãtre ministrul justiţiei şi libertãţilor cetãţeneşti, s-a dispus - în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g) raportat la art. 15 lit. d), al art. 22 alin. (2) şi al art. 48 din Legea nr. 188/2000 - încetarea calitãţii de executor judecãtoresc a domnului Gheorghe Radu Danciu, având în vedere Sentinţa penalã nr. 14 din 2 iunie 2008, pronunţatã de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, rãmasã definitivã prin Decizia penalã nr. 4.088 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, prin care executorul judecãtoresc Gheorghe Radu Danciu a fost condamnat la pedeapsa de 20.000 lei amendã pentru sãvârşirea infracţiunii de neglijenţã în serviciu, prevãzutã de art. 249 alin. 1 din Codul penal, constatând cã acesta nu mai îndeplineşte condiţia prevãzutã de art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, având antecedente penale.
Curtea reţine cã, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte lucrãrile privind numirea şi încetarea funcţiei de executor judecãtoresc, iar, potrivit art. 16 din aceeaşi lege, executorul judecãtoresc este numit de ministrul justiţiei în circumscripţia unei judecãtorii, în baza cererii celui interesat şi dupã verificarea îndeplinirii condiţiilor prevãzute la art. 15.
În conformitate cu art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, "Executor judecãtoresc poate fi persoana care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: [...] d) nu are antecedente penale şi se bucurã de o bunã reputaţie."
Or, în aceste condiţii, Curtea constatã cã mãsura încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc pe care o constatã ministrul justiţiei nu este pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, pedeapsã prevãzutã de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ci reprezintã o mãsurã de constatare a înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al executorului judecãtoresc, ceea ce conduce la inexistenţa uneia dintre condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã o persoanã pentru a putea fi executor judecãtoresc, şi anume cea prevãzutã de art. 15 lit. d) din lege. Astfel, în speţã, încetarea calitãţii de executor judecãtoresc intervine de drept ca urmare a înscrierii antecedentelor penale în cazierul judiciar al executorului judecãtoresc.
În consecinţã, critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã, privind principiul legalitãţii pedepsei, potrivit cãrora nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile legii şi în temeiul legii, nu poate fi primitã, deoarece, aşa cum s-a arãtat mai sus, în speţã, mãsura încetãrii calitãţii de executor judecãtoresc nu are caracter penal şi, prin urmare, norma constituţionalã invocatã nu are incidenţã în cauzã.
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti, Curtea constatã cã nici aceste critici nu sunt întemeiate, deoarece ministrul justiţiei dispune încetarea calitãţii de executor judecãtoresc în temeiul competenţei sale referitoare la numirea şi încetarea funcţiei de executor judecãtoresc, prevãzutã de dispoziţiile Legii nr. 188/2000. Astfel, autorul excepţiei a fost numit executor judecãtoresc prin Ordinul nr. 685/C din 4 aprilie 2001, emis tot de cãtre ministrul justiţiei.
Este adevãrat cã pedeapsa complementarã a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie poate fi dispusã numai de cãtre instanţa judecãtoreascã ce a pronunţat hotãrârea de condamnare, însã atribuţia ministrului justiţiei de a constata încetarea calitãţii de executor judecãtoresc nu este echivalentã cu pedeapsa complementarã stabilitã în condiţiile şi în temeiul art. 64 şi 65 din Codul penal şi, prin urmare, nu are semnificaţia unei interferenţe în activitatea puterii judecãtoreşti, ci a fost instituitã de legiuitor ca urmare fireascã a competenţei ministrului justiţiei de a numi şi de a constata încetarea din funcţie a executorilor judecãtoreşti, care nu mai îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege pentru a fi executor judecãtoresc. Astfel, în exercitarea atribuţiei prevãzute de dispoziţiile de lege criticate, ministrul justiţiei nu decide - prin exces de putere - ce infracţiune poate aduce sau nu atingere prestigiului unei profesii, ci doar constatã cã executorul judecãtoresc în cauzã nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru exercitarea profesiei de executor judecãtoresc.
Prin urmare, principiul constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale nu este nesocotit de prevederile de lege criticate, deoarece ministrul justiţiei, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate, nu interfereazã în zona puterii judecãtoreşti, astfel cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Referitor la pretinsa încãlcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat constituţional prin dispoziţiile art. 21 alin. (3), Curtea constatã cã şi aceastã susţinere este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate, care reglementeazã competenţa ministrului justiţiei de a constata - în anumite cazuri prevãzute de lege - încetarea calitãţii de executor judecãtoresc, nu îngrãdesc dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. Dovadã în acest sens este chiar ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate în cadrul litigiului având ca obiect anularea ordinului de încetare a calitãţii de executor judecãtoresc emis de cãtre ministrul justiţiei.
În ceea ce priveşte propunerea de modificare şi completare a textelor de lege criticate, formulatã de autorul excepţiei, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi acceptatã, Curtea Constituţionalã pronunţându-se, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
În final - referitor la invocarea de cãtre autorul excepţiei direct în faţa Curţii a prevederilor constituţionale ale art. 16 - Curtea constatã cã nu se poate pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceste norme constituţionale, pentru motivele ce urmeazã. În cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este ridicatã de pãrţile din proces, acestea trebuie sã-şi motiveze, în scris sau oral, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, adicã sã indice prevederile şi/sau principiile din Constituţie pretins a fi încãlcate de dispoziţiile de lege criticate. Astfel invocatã, excepţia de neconstituţionalitate trebuie pusã în discuţia pãrţilor, iar instanţa de judecatã trebuie sã-şi formuleze opinia cu privire la temeinicia excepţiei, toate acestea fiind menţionate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 234/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, "Actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţatã de instanţã în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Litigiul constituţional se desfãşoarã în limitele determinate de actul de sesizare". De asemenea, prin Decizia nr. 24/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 24 februarie 2004, Curtea a reţinut cã "litigiul constituţional se desfãşoarã numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fãrã ca acestea sã poatã fi modificate de vreuna dintre pãrţi." Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arãtate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecatã (în scris sau oral), în speţã, invocarea art. 16 din Constituţie, temei care nu a fost reţinut în încheierea de sesizare pronunţatã de instanţa judecãtoreascã, este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) raportate la art. 22 alin. (1) lit. e) şi lit. g) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Gheorghe Radu Danciu în Dosarul nr. 444/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
