Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.069 din 13 decembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor*)
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 12 februarie 2013
--------
*) A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Fechete, Florica Micu, Ana Roman, Maria Grozav, Ileana Corodan, Flavia Eudochia Leşe, Maria Crainic, Ioan Bucur, Ana Bucur, Nicu Şerban şi Viorel Perta în Dosarul nr. 662/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 648D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că apărătorul ales al autorilor excepţiei, Lacrima Ciorbea, a depus la dosar o cerere de amânare, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din cauza unei viroze respiratorii, fără a face, însă, vreo dovadă în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public consideră neîntemeiată cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a soluţionării cauzei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 661D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012 şi nr. 825D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Gabriela Ciocan, Aurel Bucatariu, Maria Bucatariu, Iulia Vieriu, Elena Chirianu, Neculai Munteanu, Constanţa Curpăn, Verona Bocancea, Elena Onofrei, Elena Măriuţa, Maria Irimia, Niculina Zamoşteanu, Violeta Corduneanu şi Angelica Amariei în dosarele nr. 8.070/40/2011, nr. 8.063/40/2011, nr. 8.077/40/2011, nr. 8.058/40/2011, nr. 8.067/40/2011, nr. 8.076/40/2011, nr. 8.071/40/2011, nr. 8.081/40/2011, nr. 8.060/40/2011, nr. 8.057/40/2011, nr. 8.064/40/2011, nr. 8.082/40/2011, nr. 8.065/40/2011 şi nr. 8.068/40/2011 ale Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 800D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Ciocan în Dosarul nr. 7.351/100/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 815D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Marin Andrei, Viorica Bănescu, Sofia Bogdan, Alexandrina Chiraţcu, Violeta Chiriţă, Olimpia Constantin, Liana Curta, Maria Damian, Victoria Gheorghe, Maria Isăilă, Ecaterina Mainea, Ştefana Marcu, Gherghina Munteanu, Stana Nica, Elena Niţu, Tascu Sărăcăceanu, Alexandrina Simion, Garofiţa Tănase, Ioana Tănase şi Ştefana Vasile în Dosarul nr. 7.773/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 648D/2012, nr. 661D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012, nr. 800D/2012, nr. 815D/2012 şi nr. 825D/2012 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 661D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012, nr. 800D/2012, nr. 815D/2012 şi nr. 825D/2012 la Dosarul nr. 648D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 14 februarie şi 14 martie 2012, pronunţate în dosarele nr. 662/2/2012 şi nr. 7.773/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Maria Fechete, Florica Micu, Ana Roman, Maria Grozav, Ileana Corodan, Flavia Eudochia Leşe, Maria Crainic, Ioan Bucur, Ana Bucur, Nicu Şerban, Viorel Perta, Marin Andrei, Viorica Bănescu, Sofia Bogdan, Alexandrina Chiraţcu, Violeta Chiriţă, Olimpia Constantin, Liana Curta, Maria Damian, Victoria Gheorghe, Maria Isăilă, Ecaterina Mainea, Ştefana Marcu, Gherghina Munteanu, Stana Nica, Elena Niţu, Tascu Sărăcăceanu, Alexandrina Simion, Garofiţa Tănase, Ioana Tănase şi Ştefana Vasile cu ocazia soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Prin încheierile din 9, 15, 16, 21 şi 28 februarie, 7 martie şi 4 aprilie 2012, pronunţate în dosarele nr. 8.070/40/2011, nr. 8.063/40/2011, nr. 8.077/40/2011, nr. 8.058/40/2011, nr. 8.067/40/2011, nr. 8.076/40/2011, nr. 8.071/40/2011, nr. 8.081/40/2011, nr. 8.060/40/2011, nr. 8.057/40/2011, nr. 8.064/40/2011, nr. 8.082/40/2011, nr. 8.065/40/2011 şi nr. 8.068/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Gabriela Ciocan, Aurel Bucatariu, Maria Bucatariu, Iulia Vieriu, Elena Chirianu, Neculai Munteanu, Constanţa Curpăn, Verona Bocancea, Elena Onofrei, Elena Măriuţa, Maria Irimia, Niculina Zamoşteanu, Violeta Corduneanu şi Angelica Amariei cu ocazia soluţionării unor cauze civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Prin Încheierea din 26 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.351/100/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Maria Ciocan cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că:
1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi a principiului supremaţiei Constituţiei şi obligativităţii legii, consacrate de art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea fundamentală. Astfel, actul normativ criticat abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, deşi această hotărâre de Guvern fusese suspendată, potrivit art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, hotărârile judecătoreşti de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativă asupra celor decise de puterea judecătorească.
O parte dintre autorii excepţiei arată şi faptul că, pe cale judecătorească, au obţinut anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, iar emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a dus, practic, la imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti amintite.
2. Prin lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, actul normativ criticat aduce atingere, totodată, şi accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Legea fundamentală, precum şi principiului independenţei judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie.
De asemenea, este încălcat şi principiul egalităţii de arme, care reprezintă o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aşa cum este acesta reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, nu se mai poate vorbi despre existenţa unui just echilibru între părţile în proces, de vreme ce Guvernul, care are calitatea de parte, intervine, în mod discreţionar, prin acte normative, reglementând situaţia juridică ce a dat naştere litigiilor privind dreptul la pensie, în scopul de a împiedica şi limita executarea hotărârilor judecătoreşti.
3. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi prevederile art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reglementări privind protecţia proprietăţii. În acest sens, arată că dreptul la pensie constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite iniţial, în baza legislaţiei naţionale, aduce atingere dreptului de proprietate privată, impunând o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără menţinerea unui just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.
4. Întrucât afectează drepturi câştigate în temeiul legislaţiei anterioare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, contravenind, astfel, prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
5. Restrângerea drepturilor fundamentale ce se realizează prin dispoziţiile de lege criticate este contrară prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât nu are un caractertemporar, nu este justificată de niciuna dintre situaţiile menţionate de textul constituţional care permit o astfel de restrângere şi aduce atingere înseşi substanţei dreptului la pensie, prin diminuarea semnificativă a cuantumului acesteia.
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au existat situaţii urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispoziţiile ordonanţei de urgenţă aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate şi retroactivitatea, aspecte constatate de instanţele de judecată în analiza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Din contră, a instituit dispoziţii identice acestei din urmă hotărâri.
7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitor la atribuţia de legiferare a Parlamentului şi ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, întrucât reglementarea cu privire la pensii nu poate face obiectul unei ordonanţe de urgenţă, ci doar al unei legi organice.
8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este discriminatorie, încălcând prevederile art. 16 din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât nu prevede că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, aşa cum statuează art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei.
Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă, în complet diferit, exprimându-şi opinia în dosarele Curţii Constituţionale nr. 661D-667D/2012 şi nr. 778D-780D/2012, consideră întemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, apreciază că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, statul a intervenit în procesele aflate în curs cu privire la deciziile de recalculare, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Arras şi alţii împotriva Italiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 215/2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiile separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, supremaţiei Constituţiei şi obligativităţii legii, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ale art. 73 alin. (1) referitor la atribuţia de legiferare a Parlamentului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, ale art. 124 alin. (3) privind principiul independenţei judecătorilor şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reglementări referitoare la protecţia proprietăţii, precum şi ale art. 1 şi 2 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că autorii acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă a dispoziţiilor acestui act normativ.
I. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a reţinut că acestea privesc contrarietatea dintre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". În acest sens sunt Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.
Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că "urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
Raportând aceste criterii de analiză la cauza de soluţionat, Curtea a constatat că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.
Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.
Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, prin aceeaşi Decizie nr. 704/2012, Curtea a constatat că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.
II. În legătură cu criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin Decizia nr. 704/2012, Curtea a reţinut următoarele:
II.1. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, autorii excepţiei au arătat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotărârile judecătoreşti pronunţate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010. Sunt avute în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.
Or, Curtea a observat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătoreşti amintite. Acestea îşi păstrează valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. 119/2010, aşa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.
Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deşi au vizat, în esenţă, acelaşi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivităţii, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.
Prin urmare, Curtea a apreciat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în dispoziţiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
II.2. Curtea a apreciat, prin aceeaşi Decizie nr. 704/2012, că cele reţinute mai sus răspund şi criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Cât priveşte critica privind încălcarea principiului egalităţii părţilor în proces, Curtea a reţinut că acest principiu vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură părţile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de către Guvern, ulterior pronunţării de către instanţa de judecată asupra acelui litigiu, nu poate fi privită ca un astfel de mijloc de apărare, cu atât mai mult cu cât nu se urmăreşte anularea drepturilor obţinute în urma recalculării, aşa cum de altfel reiese din conţinutul art. 3 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 59/2011.
Referitor la susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia dispoziţiile actului normativ criticat ar limita accesul justiţiabililor la instanţele de judecată, Curtea a constatat că aceasta este lipsită de temei, de vreme ce prevederile art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, dispun că: "(1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
(2) La contestarea deciziilor de pensie revizuite potrivit prezentei metodologii sunt aplicabile dispoziţiile privind jurisdicţia asigurărilor sociale prevăzute la art. 152-157 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare."
II.3. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 44 şi art. 53 din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 704/2012, Curtea a constatat că toate acestea pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui "bun".
Faţă de critici asemănătoare celor arătate, Curtea a constatat că s-a mai pronunţat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Iudita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).
II.4. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a unui domeniu aparţinând legii organice, Curtea a reţinut atât faptul că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental, aşa cum susţin unii dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu nu reprezintă un drept fundamental. În plus, interdicţia stabilită de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte doar ordonanţele simple, iar nu şi ordonanţele de urgenţă.
II.5. În sfârşit, referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu permit ca, în urma revizuirii, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, aşa cum prevedea art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 704/2012, că, la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legea amintită nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.
De altfel, Curtea a reţinut că principiul enunţat de Legea nr. 19/2000 privea numai pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. În acest sens sunt şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanţa dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei."
Din această perspectivă, Curtea a statuat că este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situaţii între principiul pe care îl consacră Legea nr. 19/2000 si dispoziţiile de lege criticate.
Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 292 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 mai 2012, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), precum şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a reţinut că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 14 februarie 2012, pronunţată în Cauza Arras şi alţii împotriva Italiei, a statuat că adoptarea legislaţiei în vederea armonizării sistemului de pensii prin tratarea în mod egal a tuturor pensionarilor urmăreşte interesul public (paragraful 81). În opinia Curţii de la Strasbourg, o măsură de reducere a pensiilor, de principiu, nu este de natură a aduce atingere esenţei drepturilor la pensie ale reclamanţilor, din moment ce această reducere a avut ca efect egalizarea unei situaţii de fapt şi evitarea unor avantaje nejustificate pentru reclamanţi şi pentru alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. În acest context, Curtea a menţionat şi marja largă de apreciere a statului în reglementarea sistemului de pensii.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012, şi Decizia nr. 812 din 2 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Fechete, Florica Micu, Ana Roman, Maria Grozav, Ileana Corodan, Flavia Eudochia Leşe, Maria Crainic, Ioan Bucur, Ana Bucur, Nicu Şerban, Viorel Perta, Marin Andrei, Viorica Bănescu, Sofia Bogdan, Alexandrina Chiraţcu, Violeta Chiriţă, Olimpia Constantin, Liana Curta, Maria Damian, Victoria Gheorghe, Maria Isăilă, Ecaterina Mainea, Ştefana Marcu, Gherghina Munteanu, Stana Nica, Elena Niţu, Tascu Sărăcăceanu, Alexandrina Simion, Garofiţa Tănase, Ioana Tănase şi Ştefana Vasile în dosarele nr. 662/2/2012 şi nr. 7.773/2/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Gabriela Ciocan, Aurel Bucatariu, Maria Bucatariu, Iulia Vieriu, Elena Chirianu, Neculai Munteanu, Constanţa Curpăn, Verona Bocancea, Elena Onofrei, Elena Măriuţa, Maria Irimia, Niculina Zamoşteanu, Violeta Corduneanu şi Angelica Amariei în dosarele nr. 8.070/40/2011, nr. 8.063/40/2011, nr. 8.077/40/2011, nr. 8.058/40/2011, nr. 8.067/40/2011, nr. 8.076/40/2011, nr. 8.071/40/2011, nr. 8.081/40/2011, nr. 8.060/40/2011, nr. 8.057/40/2011, nr. 8.064/40/2011, nr. 8.082/40/2011, nr. 8.065/40/2011 şi nr. 8.068/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi de Maria Ciocan în Dosarul nr. 7.351/100/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
