Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.068 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) si art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 si art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, precum şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Constantin Cazacu în Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei Constantin Cazacu, avocat Mihai-Bogdan Iacob, iar pentru partea Mihail Sireţeanu rãspunde apãrãtorul ales Mihai Ştreangã, cu împuterniciri avocaţiale la dosar.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Avocatul celeilalte pãrţi solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990, respectiv ca neîntemeiatã referitor la prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.004 din 14 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.581/1/2009, admiţând recursul împotriva Încheierii din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, precum şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicatã de Constantin Cazacu în Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect infracţiuni de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art.1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 aduc o gravã atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere, ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 referitoare la economia de piaţã. În acest sens, aratã cã <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 prevede exercitarea din oficiu a acţiunii penale pentru infracţiunile prevãzute în titlul VIII al legii, iar art. 272 alin. (1) pct. 2 şi <>art. 275 din Legea nr. 31/1990 incrimineazã ca infracţiuni o serie de fapte ale administratorilor şi/sau directorilor societãţilor comerciale, fãrã a distinge între societãţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorialã este acţionar şi cele cu capital integral privat. Considerã cã aceste reglementãri au fost preluate necenzurat în <>Legea nr. 78/2000 prin intermediul art. 17 lit. h), care face trimitere directã la infracţiunile reglementate de <>Legea nr. 31/1990, dar şi prin intermediul <>art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi al art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, care permite sancţionarea persoanelor care îndeplinesc o funcţie sau o însãrcinare, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul societãţilor comerciale sau al altor operatori economici, inclusiv cei cu capital integral privat. Dacã, în ceea ce priveşte societãţile comerciale la care este acţionar statul sau o unitate administrativ-teritorialã, interesul public poate fi oarecum justificat, în ceea ce priveşte societãţile cu capital integral privat, textele de lege criticate creeazã posibilitatea ca o autoritate statalã, respectiv Ministerul Public, sã intervinã nelimitat şi necenzurat într-un domeniu exclusiv de interes privat, fãrã sã fie vorba deci de ocrotirea unui interes public, cu nesocotirea intereselor specifice mediului privat şi în absenţa unei sesizãri a persoanelor interesate/prezumtiv vãtãmate.
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) referitoare la rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organicã a organizãrii şi funcţionãrii Ministerului Public, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, întrucât reglementarea cuprinsã în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 este de naturã a afecta regimul juridic al Ministerului Public, în condiţiile în care organizarea şi funcţionarea acestei instituţii fundamentale a statului este de domeniul legii organice. Mai aratã cã reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţã cu depãşirea limitelor delegãrii legislative reprezintã o imixtiune inadmisibilã în competenţa legislativã a Parlamentului, deci o violare a principiului separaţiei puterilor în stat. Invocã, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 544/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2006 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 sunt constituţionale, deoarece nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:
- dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. b): "Prezenta lege instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã urmãtoarelor persoane: [...] b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însãrcinare, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societãţilor comerciale, companiilor naţionale, societãţilor naţionale, unitãţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;";
- Art. 12 lit. a): "Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însãrcinarea pe care o îndeplineşte o persoanã ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însãrcinãrii sale;";
- <>Art. 17 lit. h), modificat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 [publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005]: "În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene: [...] h) infracţiunea de bancrutã frauduloasã şi celelalte infracţiuni prevãzute în <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în legãturã cu infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;";
- dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având urmãtorul cuprins:
- <>Art. 272 alin. (1) pct. 2, modificat prin Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, şi a <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã [publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006]: "Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societãţii, care: [...] 2. foloseşte, cu rea-credinţã, bunuri sau creditul de care se bucurã societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altã societate în care are interese direct sau indirect;";
- Art. 275, al cãrui alin. (1) pct. 1 a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi a altor acte normative incidente [publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007]: "(1) Se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu amendã administratorul care:
1. încalcã, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispoziţiile art. 144^3;
2. nu convoacã adunarea generalã în cazurile prevãzute de lege sau încalcã dispoziţiile art. 193 alin. (2);
3. începe operaţiuni în numele unei societãţi cu rãspundere limitatã, înainte de a se fi efectuat vãrsãmântul integral al capitalului social;
4. emite titluri negociabile reprezentând pãrţi sociale ale unei societãţi cu rãspundere limitatã;
5. dobândeşte acţiuni ale societãţii în contul acesteia, în cazurile interzise de lege.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã la alin. (1) se pedepseşte şi asociatul care încalcã dispoziţiile art. 127 sau ale art. 193 alin. (2).";
- <>Art. 282^1, introdus prin Legea nr. 441/2006: "Pentru infracţiunile prevãzute în prezentul titlu, acţiunea penalã se exercitã din oficiu.";
- şi dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la prevederile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990, autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea textelor de lege criticate, în sensul înlãturãrii caracterului oficial al exercitãrii acţiunii penale şi lãsãrii acesteia la dispoziţia pãrţilor. O asemenea solicitare nu intrã, însã, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 va fi respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, aceasta a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi motive, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu încalcã nici dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16, art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 131 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi <>art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi <>art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Constantin Cazacu în Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
