Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.068 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 9 octombrie 2009
DECIZIE nr. 1.068 din 14 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comrimet" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2009, în prezenţa avocatului Cristian Duţescu pentru Societatea Comercialã "Comrimet" - S.A. din Galaţi, a consilierului juridic Anina Radu pentru S.I.F. Oltenia - S.A. şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 iunie 2009, iar apoi pentru 7 iulie 2009 şi pentru 14 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 15.863/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, introduse prin <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comrimet" - S.A. din Galaţi în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii în anulare a hotãrârii Adunãrii generale a Acţionarilor S.I.F. Oltenia - S.A. din Craiova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce opereazã asupra tuturor atributelor sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivã dreptul de folosinţã, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al titularului. Totodatã, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor şi libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 286^1, care stipuleazã obligativitatea înstrãinãrii acţiunilor cu care este depãşitã limita de deţinere în maximum 3 luni de la depãşirea acestui prag. Stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privatã asupra acţiunilor unei societãţi comerciale contravine <>art. 44 alin. (1) din Constituţie , nicio raţiune de oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor investitori neputând justifica aceastã încãlcare.
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã legislaţia Uniunii Europene prevede ca mãsurã de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuãrii ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii sã fie obligatã sã efectueze oferta publicã adresatã tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusã şi în <>Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilã şi în cazul societãţilor de investiţii financiare.
Totodatã, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã şi art. 40 din Constituţie, întrucât nu se poate vorbi de dreptul de asociere, atât timp cât se impun prin lege restricţii în exercitarea acestui drept. Principiul liberei asocieri a cetãţenilor vine în contradicţie cu instituirea unei limite legale a participanţilor în cadrul unei organizaţii private, subiecte de drept privat, iar existenţa dispersãrii excesive a acţionariatului cauzatã de prezenţa pragului de 1% încalcã exercitarea liberã a dreptului la asociere prin împiedicarea întrunirii acţionarilor în cadrul adunãrii generale extraordinare.
De asemenea, se aratã cã prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor <>art. 45 din Constituţie , încãlcând dreptul acţionarilor societãţilor de investiţii financiare la libertatea economicã.
În concluzie, autorul excepţiei susţine cã nu pot fi incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de proprietate şi a dreptului de asociere nu se încadreazã în niciuna dintre ipotezele prevãzute de acest text constituţional.
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã. Astfel, textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale ale <>art. 40 , <>44 şi <>45 , dar nici pe cele ale art. 53, întrucât nu se poate reţine existenţa unei restrângeri neproporţionale cu situaţia care a determinat-o.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar în baza art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a solicitat punctul de vedere al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Guvernul apreciazã cã <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 a instituit o restrângere a exerciţiului dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercialã, dar aceastã limitare, conformã cu prevederile <>art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este justificatã de interese economice vizând protecţia intereselor acţionarilor. Totodatã, obligarea acţionarilor care dobândesc în mod fraudulos o poziţie semnificativã de a-şi vinde participaţia care depãşeşte cota permisã intervine ca o sancţiune, iar nu ca o limitare sau o restrângere a dreptului de proprietate, invocând în acest sens prevederile art. 9 alin. (5) teza întâi din Directiva nr. 93/22 CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare. De asemenea, Guvernul apreciazã cã prin dispoziţiile de lege criticate nu se încalcã nici prevederile art. 45 din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã se exercitã în condiţiile legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, statul are rolul de a crea cadrul general economic, social şi politic necesar pentru derularea activitãţii operatorilor economici, ceea ce implicã adoptarea unor reglementãri restrictive, în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Acţionarul obişnuit al unei societãţi de investiţii financiare nu este acţionarul diligent, care cautã sã se informeze asupra participaţiei sale, ci este acţionarul nediligent, dezinteresat, care urmãreşte doar sã primeascã dividendele aferente cotei sale, fãrã o valoare prea mare. Astfel, raţiunile care au stat la baza instituirii acestui prag de deţinere de 1% "au fost strâns legate de prevenirea tendinţei de speculare a titlurilor S.I.F. şi de protejarea intereselor acţionarilor nediligenţi". Cât priveşte dispoziţiile art. 40 din Constituţie, Guvernul considerã cã acestea nu au incidenţã în soluţionarea cauzei. În final, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 470/2005 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare aratã cã - printr-un punct de vedere adresat Guvernului în anul 2005 - a susţinut, cu majoritate de voturi, inoportunitatea impunerii unei limite de deţinere a acţiunilor unei societãţi de investiţii financiare. De asemenea, în vederea adoptãrii <>Legii nr. 97/2006 , a exprimat poziţia oficialã potrivit cãreia se impune completarea în mod expres a cadrului legal existent, în sensul limitãrii deţinerilor la 1% din capitalul social al S.I.F. şi asupra persoanelor care acţioneazã concertat, în scopul aplicãrii corespunzãtoare a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 pentru evitarea concentrãrilor deţinerilor de acţiuni la o societate de investiţii financiare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului şi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile <>Constituţiei , precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin articolul unic pct. 8 din <>Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 286^1: "(1) Orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietãţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare.
(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depãşesc limitele prevãzute la alin. (1).
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% sã informeze în maximum 3 zile lucrãtoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementatã pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
(4) În termen de 3 luni de la data depãşirii limitei de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în aceastã situaţie sunt obligaţi sã vândã acţiunile care depãşesc limita de deţinere.
(5) C.N.V.M. va emite reglementãri pentru aplicarea prezentului articol."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã au fost încãlcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în <>art. 40 privind dreptul de asociere, în <>art. 44 privind garantarea proprietãţii private, în art. 45 referitoare la libertatea economicã şi în <>art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoanã poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singurã ori împreunã cu persoanele cu care acţioneazã în mod concertat, acţiuni emise de cãtre societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societãţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni ale unei societãţi de investiţii financiare a fost introdus de cãtre legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societãţile de investiţii financiare, societãţi care - potrivit <>art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietãţii Private în societãţi de investiţii financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietãţii Private şi funcţioneazã ca societãţi comerciale pe acţiuni.
Curtea constatã cã societãţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societãţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le calificã în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevãzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetãţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietãţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publicã de acţiuni.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor <>art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin <>Decizia nr. 515 din 29 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a stabilit cã, potrivit <>art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar în considerarea acestei competenţe, anumite prevederi din <>Legea nr. 297/2004 , constatate ca fiind constituţionale, au instituit limite ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercialã.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constatã cã impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societãţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietãţii Private nu este de naturã sã contravinã prevederilor <>art. 44 din Constituţie .
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea privind piaţa de capital, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece obligaţia de a vinde acţiunile ce depãşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societãţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintã o sancţiune a nerespectãrii unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privatã, garantat prin dispoziţiile <>art. 44 din Legea fundamentalã .
Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit normei constituţionale, este garantatã exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economicã, iar textul alin. (4) al <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 nu face decât sã sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economicã nu exclude, ci, dimpotrivã, implicã stabilirea unor limite de exercitare a libertãţii economice, statul având obligaţia sã impunã reguli de disciplinã economicã, iar legiuitorul având competenţa sã stabileascã sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea acestora.
În final, Curtea constatã, pe de-o parte, cã dispoziţiile art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere nu au incidenţã în cauza de faţã, deoarece acestea se referã la asociaţii de drept public, care nu au scopuri lucrative, ci au scopuri politice, sociale, religioase, culturale etc., iar, pe de altã parte, cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au legãturã cu cauza, deoarece nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de textul constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comrimet" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
