Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.063 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2 si 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Gheţu şi Ion Gheţu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecãtoriei Cornetu, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.990D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 155D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Apromatco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Societatea Comercialã "Apromatco" - S.A. din Bucureşti, doamna avocat Vasilica Coroiu, lipsind partea Kamilari LLC Washington D.C., faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Domnul avocat Radu Octavian Englezu, prezent în salã, a notificat faptul cã a încetat contractul de asistenţã juridicã cu partea Kamilari LLC Washington D.C.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010.
Atât reprezentantul pãrţii prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 155D/2011, care solicitã admiterea acesteia, precum şi reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 septembrie 2010 şi 29 noiembrie 2010 pronunţate în dosarele nr. 5.076/1.748/2010, respectiv nr. 30.031/301/2010, Judecãtoria Cornetu şi Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Ion Gheţu şi Elena Gheţu, precum şi de Societatea Comercialã "Apromatco" - S.A. din Bucureşti, în dosare având ca obiect soluţionarea unor cereri de încuviinţare a executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate ce reglementeazã încuviinţarea executãrii silite contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în mãsura în care titlul executoriu în baza cãruia s-a solicitat încuviinţarea executãrii silite nu este o hotãrâre judecãtoreascã. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţia cuprinsã în art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã referitoare la soluţionarea cererii de încuviinţare a executãrii silite fãrã citarea pãrţilor este de naturã sã-i împiedice pe debitori sã aducã la cunoştinţa instanţei neconcordanţele existente în titlul executoriu. Mai mult, susţin debitorii, împotriva acestora pot fi dispuse mãsuri fãrã ca ei sã-şi poatã exercita drepturile procedurale şi fãrã respectarea principiilor care guverneazã procesul civil, respectiv contradictorialitatea şi publicitatea şedinţelor de judecatã şi dreptul de a propune probe.
De asemenea, se mai susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creditorului i se creeazã o situaţie mult mai avantajoasã. Astfel, acesta este protejat prin prisma faptului cã i se refuzã debitorului orice posibilitate de a fi chemat la soluţionarea cererii de încuviinţare a executãrii silite pentru a se putea apãra şi pentru a putea aduce la cunoştinţa instanţei de judecatã eventualele situaţii care ar putea duce la respingerea cererii de încuviinţare a executãrii silite (ca, de exemplu, situaţia în care a achitat debitul sau alte situaţii de acest tip, care ar duce la inexistenţa obiectului unei executãri şi pe care un creditor de rea-credinţã nu le-ar aduce la cunoştinţa instanţei de judecatã). Mai mult, debitorului i se refuzã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii de încuviinţare a executãrii silite, chiar în cazul în care apare o eroare judiciarã.
Judecãtoria Cornetu şi Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, punctul de vedere al pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silitã nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."
Dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Soluţia legislativã din textul criticat a fost preluatã prin dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.[...]
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã modificarea operatã prin Legea nr. 202/2010, care pãstreazã soluţia legislativã anterioarã, completând-o, este de imediatã aplicare, inclusiv litigiului în cauzã, astfel cã dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã vor constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedurã privind exercitarea cãilor de atac. Aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Raţiunea pentru care legiuitorul delegat a înlãturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silitã este aceea a celeritãţii ce se justificã în aceastã etapã procesualã. Astfel, creditorul este lipsit de interes sã atace o hotãrâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile, în raport cu orice incident de executare silitã, pe calea contestaţiei la executare.
Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executãrii silite, nu existã interesul debitorului de a ataca o asemenea hotãrâre şi de aceea nici nu a fost prevãzutã pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apãra drepturile prin exercitarea cãii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executãrii silite debitorul o are asiguratã prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricãrui act de executare.
Întrucât, faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã, nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele menţionate mai sus, Curtea mai reţine cã stabilirea de cãtre legiuitor a regulii potrivit cãreia încuviinţarea executãrii silite a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, nu contravine art. 21 şi nici art. 24 din Constituţie, legiuitorul acţionând în virtutea competenţelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, soluţia legislativã criticatã este justificatã de faptul cã în aceastã procedurã nu se tranşeazã fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizeazã buna administrare a actului de justiţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, nefiind îndeplinitã cerinţa principalã din ipoteza normei constituţionale, adicã restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Gheţu şi de Ion Gheţu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecãtoriei Cornetu şi de Societatea Comercialã "Apromatco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
