Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.058 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (1^1), art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 2.369/229/2009 al Judecãtoriei Feteşti. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.885D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.369/299/2009, Judecãtoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel într-o cauzã având ca obiect partaj judiciar. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin modificãrile aduse Legii nr. 146/1997 s-a ajuns la o limitare neconstituţionalã a accesului liber la justiţie, dreptul în cauzã transformându-se într-un drept teoretic şi iluzoriu. Totodatã, prin practicarea unor taxe judiciare de timbru impuse indirect de cãtre camerele notarilor publici, fãrã cenzura instanţei de judecatã se ajunge la o îngrãdire a liberului acces la justiţie. Judecãtoria Feteşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 3 alin. (1) lit. c) liniuţele 2-5 şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu urmãtorul conţinut: - Art. 2 alin. (1) şi (1^1): "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: a) pânã la valoarea de 50 lei - 6 lei; b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depãşeşte 50 lei; c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depãşeşte 500 lei; d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depãşeşte 5.000 lei; e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depãşeşte 25.000 lei; f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depãşeşte 50.000 lei; g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depãşeşte 250.000 lei. (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." - Art. 3 lit. c): "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxeazã astfel: c) cereri pentru: - stabilirea calitãţii de moştenitor - 50 lei/moştenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale; - cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a cãror raportare se solicitã; - cereri de reducţiune a liberalitãţilor - 3% la valoarea rezervei care urmeazã a fi reîntregitã prin reducţiunea liberalitãţilor; - cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile." Separat de aceastã taxã, dacã pãrţile contestã bunurile de împãrţit, valoarea acestora sau drepturile ori mãrimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciarã de timbru se datoreazã de titularul cererii la valoarea contestatã în condiţiile art. 2 alin. (1). - Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile, se taxeazã potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului. (2) Taxarea cererilor prevãzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de pãrţi. În cazul în care valoarea declaratã de pãrţi este inferioarã valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitã de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceastã din urmã valoare. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi la taxarea cererilor în materie de moştenire. (4) Instanţele de judecatã vor solicita la începutul fiecãrui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscripţia teritorialã a instanţei." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 124 alin. (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei şi art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), Curtea constatã cã prin Decizia nr. 258 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, sau Decizia nr. 411 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, a statuat cã nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, cã raţiunea pentru care a fost adoptatã o asemenea reglementare ţine de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de cãtre cetãţeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase şi, astfel, o procedurã eminamente necontencioasã sã fie transformatã, în mod indirect, în una contencioasã. Pentru a-şi atinge scopul, Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin textul criticat, a prevãzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare sã nu fie mai mici decât costurile pe care le implicã procedura notarialã. Numai în acest fel se pot evita acţiunile judiciare promovate, din punct de vedere al timbrajului, în frauda legii. Aceastã motivaţie care a stat la baza adoptãrii soluţiei legislative criticate nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speţã, legiuitorul a ales ca taxa judiciarã de timbru sã fie calculatã în funcţie de valoarea imobilului, stabilitã prin expertiza întocmitã de camerele notarilor publici. Dispoziţiile art. 77^1 alin. (4) şi (5) din codul fiscal stabilesc obligaţia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor imobile şi de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv şi precis în funcţie de care sã fie calculatã taxa judiciarã de timbru, având în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) şi persoanele care le întocmesc (experţi). Astfel, raportarea la aceste expertize evitã declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulaţie în scopul plãţii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate faţã de situaţia în care s-ar fi stabilit valoarea realã de circulaţie a bunului imobil. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, cã accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. Neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1), art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Gheorghe Anghel în Dosarul nr. 2.369/229/2009 al Judecãtoriei Feteşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
