Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.057 din 16 septembrie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 si 5 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.057 din 16 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 si 5 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Carmen Casâm şi Antonina Sharpe în Dosarul nr. 1.874/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorii excepţiei, avocatul Marian Diaconescu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte partea Cristina Elena, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.874/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de petenţii Carmen Casâm şi Antonina Sharpe cu ocazia soluţionãrii unei cereri de strãmutare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul cã legitimeazã arbitrariul, lãsând la latitudinea preşedintelui instanţei de judecatã sã dispunã discreţionar suspendarea judecãrii cauzei. Considerã cã reglementarea ar trebui sã prevadã fie suspendarea obligatorie în toate dosarele în care s-a formulat cerere de strãmutare, corelativ cu fixarea unor termene scurte de soluţionare a acesteia, fie desfiinţarea acestui adevãrat privilegiu al preşedintelui instanţei de judecatã.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sã ordone, fãrã citarea pãrţilor, suspendarea judecãrii pricinii, comunicând de urgenţã aceastã mãsurã instanţei respective. [...]
Aceastã instanţã va fi înştiinţatã de îndatã despre admiterea cererii de strãmutare. În cazul în care instanţa a sãvârşit acte de procedurã sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedurã îndeplinite ulterior strãmutãrii şi hotãrârea pronunţatã sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strãmutare."
Autorii excepţiei invocã în susţinerea criticii de neconstituţionalitate prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 573 din 3 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, constatând cã acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã soluţia legislativã adoptatã prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate de a lãsa la latitudinea preşedintelui instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strãmutare suspendarea judecãrii pricinii nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã. Astfel, prerogativa preşedintelui instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strãmutare de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcţie de motivele de strãmutare invocate, de seriozitatea şi credibilitatea lor, sã aprecieze asupra mãsurii în care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluţie pãrtinitoare. Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin textului art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, posibilitatea recunoscutã preşedintelui de a decide asupra suspendãrii, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de naturã sã contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, precum şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Pentru aceleaşi argumente, art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravine nici prevederilor convenţionale invocate.
Totodatã, Curtea constatã cã, faţã de dispoziţiile art. 40 alin. 5 din Codul de procedurã civilã, actele de procedurã sãvârşite de instanţa de judecatã de la care s-a strãmutat cauza, dupã admiterea cererii de strãmutare, sunt desfiinţate de drept ca efect al admiterii cererii. Aceste dispoziţii de lege se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
De altfel, autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi, în realitate, de faptul cã reglementarea criticatã nu prevede fie suspendarea obligatorie în toate dosarele în care s-a formulat cerere de strãmutare, corelativ cu fixarea unor termene scurte de soluţionare a acesteia, fie desfiinţarea acestui adevãrat privilegiu al preşedintelui instanţei de judecatã.
Având în vedere dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã nu poate primi o atare susţinere, deoarece completarea textelor de lege intrã în competenţa legiuitorului, iar nu a Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Carmen Casâm şi Antonina Sharpe în Dosarul nr. 1.874/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016