Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.057 din 14 noiembrie 2007 referitoare la constitutionalitatea dispozitiilor art. 25 alin. (1) si ale art. 26 din Legea camerelor de comert din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 802 din 23 noiembrie 2007
Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/4628 din 30 octombrie 2007, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea formulatã de 53 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea camerelor de comerţ din România, adoptatã de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit tabelului cuprinzând semnãturile autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate, cei 53 de deputaţi sunt urmãtorii: Cristian Rãdulescu, Miroşeanu Liviu Alexandru, Ionela Bruchental-Pop, Mircea Man, Gheorghe Barbu, Puzdrea Dumitru, Boagiu Anca Daniela, Nicolae Bara, Brânzã William-Gabriel, Cosmin Gabriel Popp, Traian Constantin Igaş, Valeriu Tabãrã, Iulian-Gabriel Bârsan, Petru Movilã, Cornel Ştefan Bardan, Ghiorghioni Ionisie, Constantin Petrea, Ioan Dumitru Puchianu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Albu, Graţiela Denisa Iordache, Daniel Ionescu, Ioan Oltean, Petre Strãchinaru, Anca Constantinescu, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Petru Lificiu, Costicã Canacheu, Cristian Ilie, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Aurel Olarean, Constantin Amarie, Dan Grigore, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mugurel Liviu Sârbu, Laurenţiu Mironescu, Constantin Tudor, Dorin Liviu Nistoran, Vãsioiu Horia, Radu-Cãtãlin Drãguş, Obuf Cãtãlin Ovidiu Buhãianu, Gheorghe Sârb, Dãnuţ Liga, Valentin Adrian Iliescu, Stelian Duţu, Radu Lambrino, Daniel Buda, Cezar-Florin Preda, Dumitru Becşenescu, Ion Gonţea, Petru Cãlian şi Marius Rogin.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 10.347 din 30 octombrie 2007 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 1.516A/2007.
Prin aceastã sesizare se solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã soluţiile legislative propuse prin art. 25 şi art. 26 ale Legii camerelor de comerţ din România sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
1) Potrivit prevederilor art. 25 din legea criticatã, pot fi membri ai Camerei Naţionale: persoanele juridice constituite în temeiul <>Decretului-lege nr. 139/1990 , cele înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ori în registrul patronatelor şi persoane fizice. Calitatea de membru în primul caz se obţine prin aderare, iar în celelalte douã cazuri, în condiţiile statutelor proprii. Se precizeazã cã, prin <>Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra neconformitãţii prevederilor cuprinse în art. 25 din legea criticatã cu dispoziţiile art. 40 din Constituţie, în sensul cã prevederile de lege menţionate "nu ar intra sub incidenţa modalitãţilor înscrise în conceptul de liberã asociere, din acest text nerezultând nici obligaţia comercianţilor de a se înscrie într-o asociere sau de a fi membri ai camerelor de comerţ". Prin urmare, considerã autorii sesizãrii, atât prevederile art. 25 din Legea camerelor de comerţ din România, cât şi decizia Curţii Constituţionale se referã numai la dreptul de a se asocia al camerelor de comerţ teritoriale şi al celorlalţi membri, ele nu se referã şi la dreptul Camerei Naţionale de a se asocia ea însãşi, "ceea ce apare ca fiind neconstituţional". Astfel, Camera Naţionalã este înfiinţatã prin <>Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, ca organizaţie neguvernamentalã, de utilitate publicã, cu personalitate juridicã şi caracter autonom, cu sediul în Bucureşti, şi este o entitate distinctã, continuatoarea de drept a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ceea ce presupune ca şi în raport cu aceasta sã se aplice prevederile art. 40 din Constituţie, lucru pe care Curtea Constituţionalã nu l-a fãcut în <>Decizia sa nr. 609 din 20 iunie 2007 .
Pe de altã parte, se aratã cã, întrucât în componenţa Camerei Naţionale intrã persoane juridice, formate din persoane fizice (cetãţeni), şi persoane fizice (tot cetãţeni), "nu s-ar putea invoca faptul cã prevederile art. 40 din Constituţie ar fi aplicabile doar cetãţenilor, nu şi persoanelor juridice.
2) Prevederile art. 26 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece ele instituie un regim discriminatoriu aplicabil unor persoane juridice sau persoane fizice aflate în situaţii analoage, şi anume membrilor Camerei Naţionale, cãrora le conferã drepturi diferite de vot.
Astfel, potrivit art. 26 din lege, statutul Camerei Naţionale se adoptã de adunarea generalã doar cu votul majoritãţii membrilor de drept, deşi, în conformitate cu art. 25 din aceeaşi lege, alãturi de membrii de drept din Camera Naţionalã pot face parte şi membri asociaţi şi membri onorofici. Legea eliminã de la vot ultimele douã categorii de membri fãrã nicio justificare, iar legea nu prevede cã membrii de drept au un statut juridic diferit, aflându-se în situaţii diferite, faţã de celelalte categorii de membri, care sã justifice o reglementare diferitã, în favoarea membrilor de drept.
În sprijinul sesizãrii, autorii evocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul cã principiul egalitãţii este încãlcat atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau atunci când existã o disproporţie între scopul urmãrit şi mijloacele folosite.
În final, se aratã cã problematica expusã a mai fost examinatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , însã cu o altã motivare.
Autorii susţin cã în considerentele deciziei s-a reţinut "absolut nemotivat" cã "«în cauza de faţã este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridicã», ceea ce este cu totul eronat, întrucât legea nu cuprinde reglementãri diferite pentru fiecare categorie de membri, ci doar identificarea acestora în art. 25 din lege".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Reuniunea preşedinţilor camerelor de comerţ şi industrie teritoriale a trimis Curţii Constituţionale un memoriu înregistrat sub nr. 10.706 din 6 noiembrie 2007, prin care solicitã respingerea sesizãrii de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţionalã, fiind sesizatã la data de 11 mai 2007 asupra neconstituţionalitãţii Legii camerelor de comerţ din România, de cãtre aceiaşi autori şi pentru aceleaşi motive, a respins sesizarea şi a constatat cã legea este constituţionalã, prin <>Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 .
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, Legea camerelor de comerţ din România, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate.
Aşa cum rezultã din conţinutul sesizãrii, critica de neconstituţionalitate vizeazã prevederile art. 25 şi 26 din Legea camerelor de comerţ din România, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 25 alin. (1): "Membrii Camerei Naţionale pot fi:
a) membrii de drept, categorie alcãtuitã din persoane juridice a cãror personalitate juridicã a fost recunoscutã prin hotãrâre a Guvernului emisã în baza <>Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, cu completãrile ulterioare;
b) membrii asociaţi, categorie alcãtuitã din persoane juridice înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul patronatelor;
c) membrii de onoare, categorie alcãtuitã din persoane fizice.
(2) Calitatea prevãzutã la alin. (1) lit. a) se obţine prin aderare, odatã cu intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Calitatea prevãzutã la alin. (1) lit. b) şi c) se obţine în conformitate cu prevederile statutului propriu adoptat potrivit dispoziţiilor prezentei legi."
- Art. 26: "Camera Naţionalã este organizatã şi îşi desfãşoarã activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generalã, cu votul majoritãţii membrilor de drept."
Dispoziţiile din Constituţie considerate ca fiind încãlcate prin textele criticate sunt cele cuprinse la art. 16 şi 40, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."
- Art. 40: "(1) Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãţii, a integritãţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."
Înainte de a examina fondul sesizãrii de neconstituţionalitate, Curtea observã cã la data de 11 mai 2007 aceiaşi autori au mai sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se constata cã prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România încalcã dispoziţiile <>art. 16 şi 40 din Constituţie, iar prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007, instanţa de jurisdicţie constituţionalã a constatat cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Prin sesizarea supusã examinãrii, aceiaşi autori solicitã pentru a doua oarã constatarea neconstituţionalitãţii prevederilor art. 25 şi 26 din legea criticatã, tot prin raportare la dispoziţiile art. 40 şi, respectiv, ale art. 16 din Constituţie. Curtea mai observã cã, deşi autorii sesizãrii vizeazã neconstituţionalitatea art. 25 din lege, în realitate sunt criticate doar prevederile alin. (1) ale aceluiaşi articol, aşa cum rezultã şi din concluziile sesizãrii. Aşadar, Curtea reţine cã obiectul prezentei sesizãri îl formeazã dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi cele ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ şi industrie din România.
Din examinarea criticii formulate, Curtea constatã cã în privinţa dispoziţiilor art. 26 sunt invocate aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi în sesizarea iniţialã, iar în privinţa art. 25 alin. (1), reţine cã sesizarea adaugã motive suplimentare de neconstituţionalitate, şi anume:
a) nereglementarea dreptului Camerei Naţionale de a se asocia ea însãşi, prevedere contrarã dispoziţiilor art. 40 din Constituţie;
b) stabilirea componenţei Camerei Naţionale din persoane fizice, pe de o parte, şi din persoane juridice, pe de altã parte, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice, de asemenea este contrarã aceluiaşi articol din Constituţie.
Cu excepţia celor douã motive arãtate mai sus, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor de lege criticate prin <>Decizia nr. 609/2007 , care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, este definitivã şi general obligatorie de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea soluţiei, considerentele precedentei decizii subzistã şi în cauza de faţã.
I. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România, Curtea a statuat cã dreptul de asociere este un drept fundamental, ce oferã cetãţenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere, în spiritul dispoziţiilor art. 40 din Constituţie. Exerciţiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã pentru apãrarea anumitor valori fundamentale. De asemenea, contrar celor susţinute de autorii sesizãrii, s-a constatat cã dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România nu intrã sub incidenţa dreptului de liberã asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Convenţie pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire şi de asociere.
Curtea Constituţionalã constatã cã autorii sesizãrii susţin, în plus, cã spre deosebire de dreptul camerelor teritoriale de a se asocia, legiuitorul nu a reglementat şi dreptul Camerei Naţionale de a se asocia ea însãşi. Or, legea reglementeazã posibilitatea camerelor teritoriale de a adera la Camera Naţionalã, acestea fiind persoane juridice recunoscute potrivit <>Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, aşa cum reiese din art. 2 al acestui act normativ. Curtea reţine cã legiuitorul a reglementat dreptul camerelor teritoriale de a adera, în condiţiile legii, la Camera Naţionalã şi nu a reglementat dreptul de asociere, consacrat de dispoziţiile art. 40 din Constituţie. Dacã legiuitorul ar fi avut în vedere înfiinţarea Camerei Naţionale în temeiul dreptului de asociere, ar fi precizat în mod expres aceastã modalitate.
Cel de al doilea motiv invocat, faţã de prima sesizare, se referã la faptul cã din componenţa Camerei Naţionale fac parte persoane juridice, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice sau/şi persoane fizice în calitate de cetãţeni, ceea ce ar însemna sã beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 40 din Constituţie.
Or, persoanele fizice, indiferent din componenţa cãrei camere de comerţ fac parte, au calitatea de comercianţi având în vedere dispoziţiile art. 24 din legea criticatã, care prevãd cã scopul înfiinţãrii lor este de a reprezenta, sprijini şi apãra interesele comunitãţii de afaceri pe plan local, respectiv, pe plan naţional.
II. Cu privire la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa constantã, a statuat prin <>Decizia nr. 609/2007 cã drepturile fundamentale reprezintã o constantã a personalitãţii cetãţeanului, o şansã egalã acordatã fiecãrui individ şi, din aceastã cauzã, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privesc egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii distincte de subiecte colective de drept. Or, în cauza de faţã este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridicã distinctã şi un statut juridic diferit.
Curtea reţine cã soluţia legislativã reglementatã de art. 26 din lege, în sensul cã organizarea şi desfãşurarea activitãţii Camerei Naţionale au loc cu votul majoritãţii membrilor de drept, este corectã, deoarece aceşti membri sunt camerele teritoriale de comerţ, direct interesate sã ia decizii în domeniul activitãţii comerciale. Membrii asociaţi, care reprezintã asociaţiile, fundaţiile şi patronatele, nu desfãşoarã acte şi fapte de comerţ şi, ca urmare, acestea au doar un drept de vot consultativ, neputând lua astfel decizii într-un alt domeniu de activitate decât al lor. Nici membrii de onoare, persoane fizice, nu participã în calitate de comercianţi, dar datoritã pregãtirii lor profesionale contribuie la promovarea intereselor comunitãţii de afaceri.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea potrivit cãreia legea nu reglementeazã statutul juridic al fiecãrei categorii de membri, întrucât acesta se stabileşte în cadrul statutelor proprii.
Cât priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la care se referã autorii, Curtea reţine cã aceasta nu are relevanţã în cauzã.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 11 lit. A.a), ale art. 15 alin. (1) şi ale <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
