Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.054 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare
DECIZIE nr. 1.054 din 14 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 , <>art. 28 şi <>art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 13 august 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Simona Ricu - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27, 28 şi 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Maria Totelecan în Dosarul nr. 2.497/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã, de Dumitru Sandu şi Teodora Sandu în Dosarul nr. 16.062/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã şi de Florian Precup în Dosarul nr. 11.492/271/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Maria Totelecan, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexãrii dosarelor nr. 717D/2009, nr. 719D/2009 şi nr. 862D/2009 înregistrate pe rolul sãu, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este asemãnãtor. Autorul excepţiei prezent este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor. Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 719D/2009 şi nr. 862D/2009 la Dosarul nr. 717D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.497/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 16.062/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 şi <>art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.492/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare. Excepţiile au fost ridicate de Maria Totelecan, de Dumitru Sandu şi Teodora Sandu şi de Florian Precup în cauze ce au ca obiect acţiuni în uzucapiune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similarã în cele 3 dosare conexate, autorii acesteia susţin cã <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune drept condiţie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã". Aratã astfel cã prin aplicarea prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciarã se creeazã o discriminare pentru cetãţenii din zonele în care existã implementat sistemul de carte funciarã şi cãrora li se aplicã prevederile acestui act normativ, faţã de cetãţenii din celelalte zone ale ţãrii care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacã exercitã o posesie utilã pe o perioadã de 10-20 de ani, respectiv 30 de ani, fãrã a fi relevantã situaţia fostului proprietar, respectiv dacã este decedat sau nu. Susţin cã posibilitatea cetãţenilor români din Transilvania de a dobândi un drept de proprietate prin uzucapiune este limitatã raportat la cetãţenii din celelalte provincii istorice ale României. Totodatã, aratã cã dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciarã nu se poate face asupra bunurilor statului. Considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã. Invocã Hotãrârea J.A.Pye (Oxford) Ltd contra Marii Britanii, din 30 august 2007, în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut faptul cã instituţia uzucapiunii nu încalcã dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Tribunalul Timiş - Secţia civilã, exprimându-şi opinia, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile criticate se aplicã diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii diferite, în funcţie de locul situãrii imobilului, iar nu în funcţie de persoana vreuneia dintre pãrţi. Condiţiile speciale cerute de legiuitor în regiunile de carte funciarã, pentru a deveni incidentã uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietãţii, bazatã, în principal, pe faptul posesiei generatoare de efecte juridice, au fost determinate tocmai de împrejurarea cã, prin cartea funciarã, ca sistem real de publicitate bazat pe identitatea topograficã a imobilelor, era asiguratã funcţia de publicitate şi opozabilitate, alãturi de efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor, ceea ce, intrând în contradicţie cu cerinţa posesiei utile, de a poseda imobilul sub nume de proprietar, a reclamat instituirea de condiţii speciale, cerute de lege, pentru a uzucapa în regiunile unde funcţiona acest sistem de publicitate imobiliarã. Considerã cã nu se încalcã nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, de vreme ce garantarea dreptului de proprietate privatã opereazã în raporturile pe verticalã şi este, din punct de vedere substanţial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor abuzuri din partea autoritãţilor publice. Totodatã, aratã cã problema incidenţei în teritoriul pe care este situat imobilul în litigiu a unor reglementãri dintr-o lege sau alta se rezolvã prin aplicarea principiilor vizând aplicarea legii în timp şi spaţiu. Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã apreciazã ca fondatã excepţia de neconstituţionalitate. Aratã cã limitarea posibilitãţii dobândirii dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivã, pentru cetãţenii cãrora li se aplicã prevederile <>Decretului-lege nr. 115/1938 , raportat la situaţia celor cãrora li se aplicã dispoziţiile Codului civil, reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate din <>Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constituţionale. În acest sens, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã în <>deciziile nr. 653/2008 şi nr. 23/2009, şi anume faptul cã aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicitãţii bunurilor imobile, pe criteriul apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit faţã de cel românesc, şi, de asemenea, cã prin <>art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 s-a prevãzut cã numai la finalizarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea <>Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivãrii cadastrului la nivelul întregii ţãri se abrogã acest decret. Considerã cã prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2). Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 27 , <>art. 28 şi <>art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având urmãtorul conţinut: - Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fãrã cauzã legitimã, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rãmâne valabil dobândite dacã titularul dreptului le-a posedat cu bunã-credinţã, potrivit legii, timp de 10 ani."; - Art. 28: "(1) Cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 ani, dupã moartea proprietarului înscris în cartea funciarã, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. (2) De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sãu, cel ce a posedat un bun nemişcãtor în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciarã a declaraţiunii de renunţare la proprietate."; - Art. 29: "Regulile privitoare la prescripţie se vor aplica prin asemãnare la socotirea termenelor de uzucapiune, precum şi la întreruperea şi suspendarea ei." Autorii excepţiei invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: <>Art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementeazã uzucapiunea tabularã, deoarece prin aceasta se va consolida un drept înscris deja în cartea funciarã. Astfel, textul de lege menţionat se referã la situaţia în care un drept real imobiliar s-a înscris în cartea funciarã fãrã cauzã legitimã, deci în temeiul unui titlu nevalabil, în favoarea unei persoane care a posedat cu bunã-credinţã. Deşi înscrierea s-a fãcut în temeiul unui titlu nevalabil, dupã trecerea perioadei prevãzute de lege, starea de aparenţã tabularã se va consolida, iar dreptul va fi dobândit cu efect retroactiv de la data înscrierii lui în cartea funciarã. Consolidarea dreptului se face fãrã a fi necesarã o hotãrâre judecãtoreascã pentru înscrierea dreptului real imobiliar în cartea funciarã, întrucât înscrierea este deja efectuatã şi dreptul consolidat în temeiul legii. Drepturile reale imobiliare pot fi dobândite şi fãrã înscrierea în cartea funciarã, în condiţiile <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , prin uzucapiunea extratabularã. Articolul de lege menţionat reglementeazã douã situaţii în care o persoanã posedã neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciarã sau a înscrierii declaraţiei de renunţare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situaţii, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciarã numai în baza constatãrii lor prin hotãrâre judecãtoreascã, simpla declaraţie datã de persoana interesatã şi autentificatã la notarul public nefiind suficientã pentru înscrierea în cartea funciarã a dreptului sãu dobândit prin uzucapiune. Totodatã, art. 29 reglementeazã regulile privind socotirea termenelor prescripţiei achizitive, cât şi întreruperea şi suspendarea acestora, în sistemul cãrţii funciare instituit de <>Decretul-lege nr. 115/1938 . Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciarã reglementat prin <>Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacrã cazurile speciale de dobândire a proprietãţii prin uzucapiune înscrise în art. 27 şi 28, Curtea reţine faptul cã, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie sã se recurgã la interpretarea sistematicã a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3) cu referire la art. 56 alin. (1) şi <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicatã. Sub acest aspect este de reţinut cã <>art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , republicatã, a prevãzut cã numai la finalizarea lucrãrilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întregul teritoriu administrativ al unui judeţ îşi înceteazã aplicabilitatea <>Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivãrii cadastrului la nivelul întregii ţãri se abrogã acest decret. Din aceastã dispoziţie a <>Legii nr. 7/1996 , prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicitãţii imobiliare, rezultã voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptatã a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale <>Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciarã. În acest sens, este şi <>Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008. Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţã, faptul cã prin menţinerea în vigoare a prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitãţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetãţeni un statut juridic discriminatoriu faţã de cetãţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Totodatã, autorii susţin cã prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã. Curtea reţine însã cã în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul cã principiul egalitãţii în faţa legii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justificã în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor <>art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificatã obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrãrilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întregul teritoriu al ţãrii. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 se va realiza însã o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã. Existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorialã distinctã şi care reglementeazã diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţionalã a reţinut în <>Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul cã în istoria statului unitar român au existat şi mai existã norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silitã imobiliarã în Transilvania, <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere şi <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, însã existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţãrii nu este de naturã sã creeze discriminãri. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, se reţine cã, potrivit jurisprudenţei, atât a Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplicã numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauzã, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietari, ci tind sã o stabileascã prin efectul uzucapiunii. Totodatã, invocarea în cauzã a Hotãrârii J.A.Pye (Oxford) Ltd contra Marii Britanii, din 30 august 2007, pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, nu are nicio relevanţã. Astfel, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietãţii, este reglementatã de legea civilã, însã condiţiile operãrii acesteia intrã în competenţa legiuitorului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 , <>art. 28 şi <>art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, excepţie ridicatã de Maria Totelecan în Dosarul nr. 2.497/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã, de Dumitru Sandu şi Teodora Sandu în Dosarul nr. 16.062/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã şi de Florian Precup în Dosarul nr. 11.492/271/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
