Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 14 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de David Brumã în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Mircea Ursuţa, cu împuternicire avocaţialã la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.615D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Andrei Lãcrãmioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângã şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal rãspunde partea Cãtãlin Paraschiv, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.516D/2008 şi nr. 1.615D/2008, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Avocatul autorului excepţiei David Brumã şi partea Cãtãlin Paraschiv nu se opun conexãrii.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.615D/2008 la Dosarul nr. 1.516D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul ales al autorului excepţiei David Brumã solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, apreciind cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece cuantumul prejudiciului nu este cunoscut şi stabilit de cãtre instanţa de judecatã. În acest sens, depune concluzii scrise.
Partea Cãtãlin Paraschiv solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de David Brumã într-o cauzã penalã.
Prin Încheierea din 16 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.842/4/2004 Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Andrei Lãcrãmioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângã şi Sandu Nicolae într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie discriminãri faţã de alte categorii de inculpaţi, de exemplu cei care au fost trimişi în judecatã şi au avut primul termen de judecatã înainte de intrarea în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 . Mai aratã cã, prin reglementarea criticatã se îngrãdeşte accesul liber la justiţie, de vreme ce nu poate beneficia de accesul la o instanţã care sã se pronunţe asupra cuantumului prejudiciului stabilit. Astfel, susţin cã textul de lege criticat este neconstituţional în mãsura în care nu se aplicã acelaşi tratament juridic şi inculpatului care în cursul judecãţii, pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive în cauzã, a acoperit aproape integral prejudiciul cauzat.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut:
"(1) În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevãzute la alin. (1) nu se aplicã dacã fãptuitorul a mai sãvârşit o infracţiune prevãzutã de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 . De exemplu, prin <>Decizia nr. 802/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat cã legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Totodatã, principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea sãvârşitã este expresia fireascã a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 318/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea a reţinut cã faptul cã de reducerea limitelor pedepsei prevãzute de lege beneficiazã numai învinuitul ori inculpatul care acoperã integral prejudiciul cauzat, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, nu are semnificaţia îngrãdirii liberului acces la justiţie. Cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut cã acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacã este îndeplinitã condiţia prevãzutã de textul criticat, "limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate", urmând ca instanţa de judecatã, în caz de condamnare, sã stabileascã pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine cã inculpatul este obligat sã se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovãţie, şi sã accepte necondiţionat pretenţiile pãrţii civile.
Cât priveşte dispoziţiile art. 24 privind dreptul la apãrare, Curtea a constatat cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de David Brumã în Dosarul nr. 2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de Andrei Lãcrãmioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângã şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
