Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 322 alin. 1 pct. 5" din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Master Construct" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.651/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.745D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.651/99/2010, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 322 alin. 1 pct. 5" din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã oral de Societatea Comercialã "Master Construct" - S.R.L. din Iaşi cu ocazia soluţionãrii cererii de revizuire formulate împotriva Sentinţei civile nr. 2.799/com din 12 noiembrie 2008, pronunţatã de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 7.566/99/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, deoarece creeazã un dezechilibru, în sensul cã, deşi înscrisul existã, partea sã nu poatã face dovada imposibilitãţii prezentãrii lui.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Deşi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, în realitate, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, care are urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivãri asemãnãtoare.
Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 876 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, Decizia nr. 29 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, şi Decizia nr. 266 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, Curtea a statuat cã prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã reprezintã reguli de procedurã ce reglementeazã revizuirea ca o cale extraordinarã de atac pentru reformarea hotãrârilor judecãtoreşti. Prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Cu aceleaşi prilejuri Curtea a constatat cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevãrului în cauzã, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfãptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotãrârile respective a impus ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita aceastã cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din aceastã perspectivã, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, instanţa de contencios constituţional a stabilit cã accesul liber la justiţie nu presupune sã fie asigurat accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Master Construct" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.651/99/2010 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
