Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.046 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, apreciind cã textele de lege ce formeazã obiectul acesteia nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate în motivarea criticii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 512/40/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 . Excepţia a fost ridicatã de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc într-o cauzã având ca obiect pretenţii, aflatã în stadiul procesual al recursului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, prin care exproprierea este permisã doar pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii. Autorii excepţiei precizeazã în acest sens cã, din cauza amplasãrii pe terenul lor a unor stâlpi de electricitate, nu mai pot exercita atributele dreptului de proprietate privatã asupra acestuia. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate se circumscriu regimului constituţional al proprietãţii private. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având urmãtorul conţinut: "(4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului. (...) (7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordãrii de noi utilizatori sau a schimbãrii caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementãrilor în vigoare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin mai multe decizii a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , statuând, în esenţã, cã legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De aceea, prin prevederile <>art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 , acesta nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Mai mult, Curtea a arãtat cã exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formalã şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, sau <>Decizia nr. 805 din 19 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009. De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 prin <>Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, stabilind cu acel prilej cã înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrãrilor la capacitãţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintã un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent sã stabileascã condiţiile exercitãrii dreptului de proprietate. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã prin deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepţie ridicatã de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
