Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.045 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Hu Kepao în Dosarul nr. 10.185/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii faptul cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis la dosar punctul sãu de vedere, prin care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã şi prin care solicitã respingerea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.185/4/2008, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Hu Kepao într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei hotãrâri de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din cauza lipsei de precizie şi claritate cu privire la riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, noţiunile folosite de textele de lege criticate fiind vagi şi imprecise. Acestea permit interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce este contrar jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorul excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care interzic tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi prin prisma unor critici similare. Prin mai multe decizii Curtea a reţinut cã textele de lege criticate reprezintã o concretizare a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie. Totodatã, Curtea a reţinut cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor administrative competente în aceastã materie sau, dupã caz, ale instanţei de judecatã.
În acest sens, pot fi menţionate, de exemplu, <>Decizia nr. 287 din 18 martie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, sau <>Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Hu Kepao în Dosarul nr. 10.185/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
