Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.045 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 219 si art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 12 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 36.236/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.728D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 36.236/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate încalcã dreptul la un proces echitabil şi aduc atingere dreptului la apãrare, întrucât nu impun imperativ ca sindicatele sã fie parte în proces. Astfel, aratã cã "soluţia legislativã actualã nu recunoaşte posibilitatea pentru unitate sã cheme în judecatã, pe cale separatã sau pe cale incidentalã, sindicatele în calitatea lor de parteneri de dialog social". Impunerea unei diferenţieri de regim juridic între conflictele de interese şi conflictele de drepturi, prin aceea cã în conflictele de interese participarea sindicatelor este "obligatorie şi exclusivã", iar în cele de drepturi este "aleatorie şi accesorie", "dã ocazia legiuitorului sã legifereze incoerent, de la un text legal la altul soluţia fiind diametral opusã", iar "inadaptarea la realitatea socialã este dublatã de incoerenţa legislativã a consacrãrii unor soluţii diferite pentru subipoteza conflictelor de drepturi".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, art. 222 din Codul muncii a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 40/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, preluându-se însã soluţia legislativã contestatã; în urma acestei modificãri, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluţiile legislative criticate ale art. 222 şi art. 282 regãsindu-se în prezent în art. 219 şi art. 267 din lege, articole ce urmeazã a constitui obiect al analizei de constituţionalitate.
Aceste prevederi de lege au urmãtoarea redactare:
- Art. 219: "La cererea membrilor lor, sindicatele pot sã îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de muncã, în condiţiile legii.";
- Art. 267: "Pot fi pãrţi în conflictele de muncã:
a) salariaţii, precum şi orice altã persoanã titularã a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncã;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncã temporarã, utilizatorii, precum şi orice altã persoanã care beneficiazã de o muncã desfãşuratã în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceastã vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedurã civilã."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, precum şi dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: "Cererile pot fi formulate de cei ale cãror drepturi au fost încãlcate, dupã cum urmeazã:
a) mãsurile unilaterale de executare, modificare suspendare sau încetare a contractului de muncã, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de platã a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţã de mãsura dispusã;
b) constatarea nulitãţii unui contract individual sau colectiv de muncã poate fi cerutã de pãrţi pe întreaga perioadã în care contractul respectiv este în fiinţã;
c) constatarea încetãrii unui contract colectiv de muncã poate fi cerutã pânã la încheierea unui nou contract colectiv de muncã;
d) plata despãgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plãţi nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 28 din Legea nr. 54/2003: "(1) Organizaţiile sindicale apãrã drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncã şi contractele individuale de muncã, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecãtoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autoritãţi ale statului, prin apãrãtori proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã. Acţiunea nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã."
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, Legea nr. 168/1999 şi Legea nr. 54/2003 au fost abrogate expres prin dispoziţiile art. 224 lit. a) şi b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, soluţiile legislative criticate fiind preluate într-o redactare asemãnãtoare de actul normativ abrogator în cuprinsul art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 211 lit. a).
Având în vedere cã dispoziţiile criticate ale Codului muncii constituie norme de procedurã, de imediatã aplicare, precum şi considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011*), aflatã în curs de publicare, din care se desprinde, în esenţã, necesitatea analizãrii constituţionalitãţii acelor dispoziţii de lege care sunt aplicabile speţei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea considerã cã obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 219 şi art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 28 din Legea nr. 54/2003.
_________
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind munca şi protecţia socialã a muncii şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci solicitã de fapt modificarea şi completarea prevederilor legale în sensul atribuirii calitãţii procesuale sindicatelor în litigiile având ca obiect soluţionarea conflictelor de drepturi, fapt ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, "(3) Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 219 şi art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 36.236/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
