Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.041 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) si alin. (1^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 715 din 27 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Nadia Alexandra Ionicioiu în Dosarul nr. 3.319/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, apreciind cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.319/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicatã de Nadia Alexandra Ionicioiu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile de lege criticate permit o ingerinţã a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti, deoarece conferã şefului poliţiei rutiere competenţa de a decide în mod discreţionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã are doar competenţa de a constata cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicatã. Precizeazã cã textul de lege criticat lipseşte de eficienţã <>art. 30 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care oferã procurorului sau instanţei de judecatã competenţa de a sesiza organul competent sã constate o contravenţie dacã o faptã cercetatã iniţial ca infracţiune se dovedeşte a întruni elementele unei contravenţii, situaţie în care şeful poliţiei rutiere poate lua mãsura suspendãrii dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca mãsurã complementarã unei sancţiuni contravenţionale principale. Mai aratã cã textul criticat dã posibilitatea şefului poliţiei rutiere de a constata încãlcarea unei reguli de circulaţie, chiar dacã instanţa de judecatã sau procurorul nu s-au pronunţat în acest sens ori au pronunţat o soluţie de neîncepere a urmãririi penale ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fãrã a intra în cercetarea fondului. În aceastã situaţie, cel vizat nu mai are posibilitatea de a se adresa justiţiei pe calea plângerii contravenţionale şi de a demonstra astfel faptul cã nu a încãlcat regula de circulaţie. În fine, autorul excepţiei susţine cã norma legalã criticatã creeazã o situaţie discriminatorie între o persoanã cãreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetatã penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la <>art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificatã şi completatã prin <>art. I pct. 43 şi 44 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1): "(1) Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule se dispune: (...)
c) pentru o perioadã de 90 de zile când fapta conducãtorului de autovehicul sau tramvai a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vãtãmarea corporalã a unei persoane şi instanţa de judecatã sau procurorul a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, dacã pentru regula de circulaţie încãlcatã prezenta ordonanţã de urgenţã prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce. (...)
(1^1) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptã ce a fost urmãritã ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru sãvârşirea cãreia procurorul sau instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedurã penalã, cã nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacã, însã, pe parcursul cercetãrii penale, se constatã cã învinuitul a încãlcat o regulã de circulaţie pentru nerespectarea cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament sã fie sancţionat, în vederea atingerii finalitãţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfãşurãrii în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic. Faptul cã, ulterior momentului pronunţãrii de procuror sau instanţã a unei soluţii de neîncepere a urmãririi penale, scoatere de sub urmãrire penalã sau încetare a urmãririi penale, se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere pe raza cãreia a fost sãvârşitã fapta suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autoritãţii judecãtoreşti. Cele douã tipuri de organe ale autoritãţii de stat implicate în procedura prevãzutã de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecatã, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autoritãţii judecãtoreşti, iar, pe de altã parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercitã atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea observã cã nu poate reţine nici critica prin raportare la art. 131 din Constituţie privitor la rolul Ministerului Public.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, întrucât persoana cãreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia mãsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmãririi penale sau a procesului penal, dupã caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar fãrã sã mai analizeze împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta şi fãrã sã mai aprecieze dacã a fost încãlcatã vreo regulã de circulaţie. De altfel, chiar excepţia de neconstituţionalitate de faţã a fost ridicatã în cadrul soluţionãrii procesului având ca obiect anularea actului administrativ emis de şeful poliţiei prin care acesta a dispus suspendarea dreptului autorului prezentei excepţii de a conduce un autovehicul.
Totodatã, Curtea constatã cã nu poate reţine nici critica potrivit cãreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele cãrora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca mãsurã complementarã pentru sãvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cãrora s-a dispus una dintre soluţiile prevãzute la <>art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002. Autorul excepţiei nu precizeazã în ce constã aceastã discriminare, sugerând doar cã aceasta ar proveni din modalitatea diferitã de contestare a dispoziţiei şefului poliţiei. Or, astfel cum s-a arãtat mai sus, accesul la justiţie este deschis, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, astfel cã nu se poate susţine cã prevederile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu care sã contravinã principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1^1) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Nadia Alexandra Ionicioiu în Dosarul nr. 3.319/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
