Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.039 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Cecilia Dãscãlescu în Dosarul nr. 543/222/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi aratã cã la dosar s-a depus o cerere prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, deoarece la termenul stabilit pentru soluţionarea excepţiei va fi internat în spital, nefãcând dovada în acest sens. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate. Curtea, deliberând, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedurã civilã respinge cererea de amânare. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinerea jurisprudenţei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 543/222/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Cecilia Dãscãlescu într-o cauzã având ca obiect o acţiune civilã pentru pretenţii - restituire împrumut. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate nu fac diferenţa între cererea de intervenţie în interes propriu şi cererea de intervenţie accesorie, ambele fiind taxate dupã regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale, ajungându-se astfel la o dublã taxare, ceea ce duce la încãlcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Tribunalul Botoşani - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu urmãtorul conţinut: "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie se taxeazã dupã regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice fãrã privilegii şi fãrã discriminãri şi ale art. 21 alin. (1) privind dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, Curtea a reţinut cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia intervenientul are obligaţia de a-şi timbra cererea la valoarea acesteia sau a acţiunii principale, este eronatã. Art. 10 din lege prevede cã cererile de intervenţie se taxeazã dupã regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale, aspect care nu duce la concluzia autorului excepţiei. Analizând norma legalã criticatã, Curtea observã cã procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenţie este aceeaşi cu cea aplicabilã cererii principale, nu şi cuantumul taxei, care se calculeazã în funcţie de valoarea pretinsã prin cererea de intervenţie. În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei, nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cãrora "Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri". De asemenea, prin numeroase decizii, spre exemplu prin Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010, Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat, în esenţã, potrivit dispoziţiilor constituţionale, cã accesul liber la justiţie nu echivaleazã cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecãtoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţionalã de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe stabilite în condiţiile legii. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însãşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. De asemenea, Curtea a statuat cã, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânãri sau eşalonãri de la plata taxelor judiciare de timbru. Neintervenind elemente noi, de naturã a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Cecilia Dãscãlescu în Dosarul nr. 543/222/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
