Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.039 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Denndorf International" - S.R.L. din Fãgãraş în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând, respinge cererea prin care autorul excepţiei solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, ulterior sesizãrii Curţii, Codul de procedurã fiscalã a fost republicat, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. În continuare, fãcând referire la <>Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007 , pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Denndorf International" - S.R.L. din Fãgãraş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, prin adãugarea unei condiţii suplimentare, aceea a depunerii cauţiunii, în cazul cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. În mãsura în care cuantumul sumei datorate este deosebit de important, debitorul se aflã în imposibilitatea de a achita cauţiunea impusã de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula cerere de suspendare a actului administrativ fiscal în condiţiile Legii nr. 544/2005.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ aratã cã prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã nu sunt relevante în cauzã, acestea referindu-se la egalitatea cetãţenilor atât în faţa legii, cât şi înaintea autoritãţilor publice, şi nu la egalitatea cetãţenilor în raport cu autoritãţile publice. De asemenea, aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Se constatã o identitate de raţiune a legiuitorului atât în cazul prevãzut de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care instituie obligaţia depunerii unei cauţiuni pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi în cazul prevãzut de art. 185 din Codul de procedurã fiscalã, care se referã la cererea de suspendare a executãrii titlului de creanţã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Fixarea unei cauţiuni din suma contestatã nu este de naturã sã obstrucţioneze accesul liber la justiţie, aceasta constituind o garanţie în vederea evitãrii abuzului de drept, exercitarea cu rea-credinţã a contestaţiei la executare determinând tergiversarea soluţionãrii cauzelor şi, implicit, amânarea realizãrii creanţelor bugetare.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cetãţenii se bucurã de drepturile prevãzute în Legea fundamentalã şi în celelalte legi, fiind egali în faţa acestora şi a autoritãţilor publice, în timp ce autoritãţile publice exercitã atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. De asemenea, aratã cã nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Astfel, consacrând suspendarea facultativã a executãrii, iar nu o suspendare de drept, şi instituind condiţia depunerii cauţiunii, legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea exercitãrii cu rea-credinţã a contestaţiei la executare, formulatã exclusiv în scopul tergiversãrii executãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, cu urmãtorul cuprins: "(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executãrii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. Instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, a statuat cã Legea fundamentalã, consacrând dreptul de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedurã, în privinţa exercitãrii acestui drept. Condiţionarea suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni se impune pentru prevenirea exercitãrii abuzive a dreptului de a cere suspendarea executãrii, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativã a creanţelor lor. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Denndorf International" - S.R.L. din Fãgãraş în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
