Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.037 din 9 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 teza intai, art. 399 alin. 2^1, art. 399 alin. 3 si art. 460 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 6 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi, alin. 2^1, alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã BRD - Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Iaşi în Dosarul nr. 2.145/189/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund, pentru autorul excepţiei, domnii avocaţi Valeriu Stoica şi Cãtãlina Dicu, din cadrul Baroului Bucureşti. Lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Valeriu Stoica solicitã admiterea excepţiei aşa cum a fost formulatã, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond. Aratã cã validarea popririi, în actuala reglementare, are, în privinţa terţului poprit, natura juridicã a unei veritabile sancţiuni civile, acesta fiind ţinut sã suporte din fondurile proprii plata creanţei creditorului popritor, în mãsura în care nu a fãcut consemnarea sau, dupã caz, plata din sumele datorate debitorului. Se aratã cã, deşi instanţa supremã a stabilit, prin Decizia nr. 4 din 21 septembrie 2008 a Secţiilor Unite, cã validarea popririi pe sumele viitoare are natura unei mãsuri de conservare, iar nu de executare a terţului poprit, urmare modificãrii textelor ce fac obiectul excepţiei, mãsura validãrii popririi a devenit o veritabilã mãsurã de executare din moment ce prin hotãrârea de validare, fiind titlu executoriu contra terţului poprit, se ajunge ca acesta sã plãteascã creditorului popritor din fondurile proprii. Depune concluzii scrise în sensul celor arãtate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, arãtând cã ceea ce se pune în discuţie în cauzã este interpretarea, respectiv aplicarea textelor criticate în speţa dedusã judecãţii. Apreciazã cã cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea normelor ce fac obiectul excepţiei îşi pãstreazã valabilitatea.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.145/189/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 2^1, art. 399 alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã BRD - Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 460 alin. 4 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, deoarece, în temeiul acestuia, instanţa judecãtoreascã pronunţã o hotãrâre care constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit ca sancţiune nu pentru încãlcarea obligaţiilor acestuia, sãvârşitã pânã la data validãrii, ci pentru o încãlcare eventualã pe care acesta ar putea sã o sãvârşeascã dupã pronunţarea hotãrârii de validare. Se ajunge astfel ca instanţa "sã sancţioneze terţul poprit cu obligarea de a plãti în locul debitorului poprit, sub riscul executãrii sale silite, pentru o faptã ulterioarã pronunţãrii hotãrârii, şi asupra cãreia judecãtorul nu a statuat, iar terţul poprit nu şi-a putut exercita dreptul la apãrare". Aşa fiind, aplicarea în practicã a textelor de lege criticate este de naturã sã genereze "grave abuzuri împotriva terţului poprit", un exemplu în acest sens fiind, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, cazul în speţã, în care "intimata BCR a susţinut, iar instanţele care s-au pronunţat [...] şi-au însuşit aceastã opinie, cã hotãrârea de validare a popririi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit chiar şi în condiţiile în care hotãrârea de validare nu instituie nicio obligaţie concretã de platã în sarcina terţului poprit, ci se mãrgineşte numai sã dispunã validarea popririi pe conturile debitorului deschise la terţul poprit. Or, pentru ca terţul poprit sã fie ţinut sã plãteascã, el însuşi, din fondurile proprii, creanţa creditorului popritor, trebuie ca el sã beneficieze de un proces echitabil, respectiv de dreptul de apãrare, în cadrul cãruia sã se stabileascã în mod concret obligaţiile ce-i revin, precum şi cuantumul sumei datorate". În acelaşi sens sunt neconstituţionale, în opinia autoarei excepţiei, şi dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 2^1 şi art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în condiţiile în care hotãrârea pronunţatã în procedura de validare a popririi reprezintã titlu executoriu împotriva terţului poprit.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, în cauza în care s-a pronunţat hotãrârea care constituie titlu executoriu s-a respectat terţului poprit dreptul la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textele de lege criticate nu constituie un obstacol privind exercitarea dreptului la apãrare, întrucât oferã pãrţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, inclusiv posibilitatea de a fi asistate de un avocat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 2^1, art. 399 alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 399 alin. 1 teza întâi, alin. 2^1 şi alin. 3: "Împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã înceapã executarea silitã ori sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege. [...]
De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulã executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac."
- Art. 460 alin. 4: "Dupã validarea popririi, terţul poprit va proceda, dupã caz, la consemnarea sau plata prevãzutã la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotãrârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silitã se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotãrârii de validare ce constituie titlu executoriu."
În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Se invocã totodatã dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã motivele invocate nu privesc probleme de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusã judecãţii. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, normele criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care conduc la situaţia în care terţul poprit sã plãteascã, el însuşi, din fondurile proprii, creanţa creditorului popritor, cu toate cã nu a beneficiat de un proces echitabil, în cadrul cãruia sã se stabileascã în mod concret obligaţiile ce-i revin, precum şi cuantumul sumei datorate.
Asemenea critici nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, astfel cum este aceasta stabilitã de <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , ci a instanţelor judecãtoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentalã, "asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti", a statuat în acest sens, prin Decizia nr. IV din 21 septembrie 1998 a Secţiilor Unite, publicatã în Buletinul Jurisprudenţei pe anul 1998, cã "validarea popririi asupra unui cont lipsit de disponibil bãnesc nu obligã banca terţ poprit sã efectueze plãţi din fondurile proprii ori sã rãspundã dacã debitorul urmãrit îşi va închide contul, ci, eventual, deschide cont la altã bancã. Validarea unei atari popriri se justificã numai pentru a se da posibilitatea ca eventualele intrãri de sume în cont sã fie puse la dispoziţia creditorului, ţinându-se seama cã operaţiunile de intrare-ieşire a sumelor din conturile bancare pot avea loc într-un ritm mult prea rapid pentru a putea fi corelate cu posibilitatea obţinerii de cãtre creditor a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive de validare a popririi."
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 teza întâi, art. 399 alin. 2^1, art. 399 alin. 3 şi art. 460 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã BRD - Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala Iaşi în Dosarul nr. 2.145/189/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
