Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.037 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 660 din 24 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Weiqun în Dosarul nr. 4.271/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autoarei excepţiei. Aceasta aratã, prin interpret, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu protejeazã viaţa de familie. Precizeazã, în acest sens, cã ea nu a primit drept de şedere, astfel cã nu poate rãmâne în România, alãturi de soţul şi copilul sãu, care se aflã în mod legal pe teritoriul statului român.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.271/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Zhang Weiqun într-o cauzã având ca obiect acordarea regimului tolerãrii şederii acesteia pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerãrii, iar noţiunile "motive obiective" şi "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat" sunt prea vagi şi imprecise.
Autoarea excepţiei precizeazã cã este însãrcinatã, iar prin refuzul acordãrii regimului tolerãrii este pusã în situaţia de a fi returnatã în ţara de origine şi despãrţitã de concubinul sãu. Aratã cã noţiunea de familie trebuie înţeleasã în sens larg, în conformitate cu practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, neputând fi limitat doar la familia fondatã pe cãsãtorie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât autorul acesteia solicitã modificarea soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat, în sensul reglementãrii mai clare şi mai precise a unor termeni sau sintagme.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi din perspectiva unor critici identice, prin <>Decizia nr. 75 din 21 ianuarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, prin <>Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau prin <>Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009. Cu acele prilejuri, a statuat, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, cã este firesc ca legiuitorul sã fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor "motive obiective" care îl împiedicã pe strãin sã pãrãseascã teritoriul României şi sã nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodatã epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999). Totodatã, referitor la dispoziţiile <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea a reţinut cã acestea oferã strãinilor şansa de a le fi toleratã rãmânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale <>art. 103 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , dacã autoritatea competentã apreciazã cã aceasta este în mod obiectiv necesarã. În plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrãri pot fi contestate în faţa instanţei de judecatã, care va putea înlãtura eventualul refuz nejustificat de acordare a tolerãrii. În plus, Curtea a observat cã textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de naturã sã avantajeze destinatarul normei.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Weiqun în Dosarul nr. 4.271/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
