Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.037 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. 1 si 2 din Codul penal, precum si ale art. 57 alin. (1), art. 75 si art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.037 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin. 1 si 2 din Codul penal, precum si ale art. 57 alin. (1), art. 75 si art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 16 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecãtoriei Dej, excepţie care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.663D/2010 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.
    Având cuvântul, acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, prezentând pe larg motivele de neconstituţionalitate expuse în faţa instanţei de judecatã.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând totodatã cã textele de lege criticate trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 60 din Codul penal privind liberarea condiţionatã în cazuri speciale.

                         CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 5 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.375/219/2010, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Viorel Postelnicu în cadrul unei cereri de liberare condiţionatã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţã, cã normele criticate afecteazã grav libertatea consacratã de Constituţie şi de legile ţãrii, "acestea neputând fi lãsate la îndemâna gardienilor sau judecãtorilor care sã decidã asupra liberãrii condiţionate conform muncii prestate în detenţie". Autorul excepţiei aratã cã, potrivit actelor medicale ataşate, nu poate presta muncã în penitenciar care sã îi determine eliberarea condiţionatã. Normele criticate sunt, prin urmare, discriminatorii, câtã vreme, din cauza bolii de care suferã, acesta nu poate beneficia de celelalte drepturi ca oricare alt deţinut.
    Judecãtoria Dej considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia instanţei, "practic petentul este nemulţumit de neşansa de a fi sãnãtos şi apt de muncã pentru a beneficia de câştigul zilelor realizate potrivit Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor care reglementeazã în mod clar câştigul de zile ce se poate realiza în funcţie de cuantumul şi specificul muncii prestate".
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã stabilirea condiţiilor în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, liberarea condiţionatã nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                           CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
    - Art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal: "Dupã ce a executat cel puţin douã treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin trei pãtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
    În calculul fracţiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz însã, liberarea condiţionatã nu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin jumãtate din durata pedepsei când aceasta nu depãşeşte 10 ani şi a cel puţin douã treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.";
    - Art. 57 alin. (1) din Legea nr. 275/2006: "Munca prestatã de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remuneratã, cu excepţia activitãţilor cu caracter gospodãresc necesare penitenciarului şi a celor desfãşurate în caz de calamitate.";
    - Art. 75 din Legea nr. 275/2006: "Persoana condamnatã care este stãruitoare în muncã, disciplinatã şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberatã condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.";
    - Art. 76 din Legea nr. 275/2006: "(1) Pedeapsa care este consideratã ca executatã pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formãrii profesionale, în vederea acordãrii liberãrii condiţionate, se calculeazã dupã cum urmeazã:
    a) în cazul în care se presteazã o muncã remuneratã în condiţiile prevãzute la art. 59 alin. (1) şi (2), pe bazã de voluntariat sau în caz de calamitate, se considerã 5 zile executate pentru 4 zile de muncã, în cazul condamnaţilor majori, şi 3 zile executate pentru douã zile de muncã, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;
    b) în cazul în care se presteazã o muncã neremuneratã în condiţiile prevãzute în art. 59 alin. (1) şi (2), se considerã 4 zile executate pentru 3 zile de muncã, în cazul condamnaţilor majori, şi 2 zile executate pentru o zi de muncã, în cazul condamnaţilor minori şi tineri;
    c) în cazul în care munca este prestatã în condiţiile prevãzute în art. 59 alin. (3), se considerã 4 zile executate pentru 3 zile de muncã;
    d) în cazul în care munca este prestatã în condiţiile prevãzute în art. 59 alin. (4), se considerã 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncã;
    e) în cazul participãrii la cursuri de şcolarizare sau de calificare ori recalificare profesionalã, se considerã 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar sau pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesionalã;
    f) în cazul elaborãrii de lucrãri ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se considerã 3 zile executate pentru 2 zile de muncã.
    (2) Reducerea fracţiunii de pedeapsã care este consideratã ca executatã pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formãrii profesionale nu poate fi revocatã."
    Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 22 - Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale ce fac obiectul acesteia sunt considerate de autorul excepţiei discriminatorii, întrucât acei condamnaţi care participã la muncã şi obţin un numãr de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate pot beneficia mai repede de liberarea condiţionatã, în timp ce condamnaţii care din cauza sãnãtãţii nu sunt sau nu mai sunt folosiţi la muncã (ipotezã în care susţine cã se încadreazã) nu au acest beneficiu şi, prin urmare, pot fi liberaţi condiţionat numai dupã executarea efectivã a fracţiunilor din pedeapsã.
    Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât, aşa cum Curtea Constituţionalã a subliniat în mod constant în jurisprudenţa sa, respectarea egalitãţii în drepturi nu înseamnã eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalitãţii nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situaţii egale sã corespundã un tratament egal, iar la situaţii diferite sã existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sã stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se aflã în situaţii diferite. Este firesc şi echitabil ca legiuitorul sã îi stimuleze pe condamnaţii care desfãşoarã o muncã utilã, sunt stãruitori în muncã şi dau dovadã prin aceasta cã s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiţii se bucurã de acest tratament fãrã discriminãri, dupã cum cei care nu presteazã munca, indiferent din ce cauzã, sunt supuşi altui tratament, tot fãrã discriminãri. Legiuitorul a avut în vedere situaţia specialã a altor categorii de condamnaţi, stabilind în acest sens, prin dispoziţiile art. 60 din Codul penal, condiţiile liberãrii condiţionate în cazuri speciale.
    De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionatã nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, dupã ce au executat fracţiunile de pedeapsã stabilite de lege, dupã criteriile arãtate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu presteazã muncã.
    În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 22 ce garanteazã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi cele ale art. 53 care reglementeazã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, invocate de asemenea de autorul excepţiei în motivarea acesteia, Curtea constatã cã nu sunt incidente în cauzã, întrucât textele criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi constituţionale, ci oferã condamnaţilor, în anumite condiţii, posibilitatea de a fi eliberaţi înainte de executarea integralã a pedepsei, în scopul accelerãrii procesului de reeducare şi de reintegrare socialã a acestora.

    Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                 CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                     În numele legii
                         DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 şi 2 din Codul penal, precum şi ale art. 57 alin. (1), art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Viorel Postelnicu în Dosarul nr. 2.375/219/2010 al Judecãtoriei Dej.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.

                       PREŞEDINTELE
                  CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                  Prim-magistrat-asistent,
                       Marieta Safta

                        -----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016