Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.036 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 370^1 si art. 370^2 din Codul de procedura civila, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat si art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 6 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 370^1 şi art. 370^2 din Codul de procedurã civilã, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "European Food" - S.A. din Drãgãneşti în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.614D/2010.
La apelul nominal rãspunde pentru autorul excepţiei consilierul juridic Ciprian Popa şi pentru Societatea Comercialã "Portinox" - S.A. avocatul Radu Damaschin.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul consilierului juridic, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Avocatul Societãţii Comerciale "Portinox" - S.A. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã autorul excepţiei doreşte doar tergiversarea soluţionãrii cauzei, iar art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 împiedicã abuzul de drept. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, statuând cã acestea nu contravin Legii fundamentale.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, admiţând recursul împotriva Încheierii Tribunalului Bihor prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 370^1 şi art. 370^2 din Codul de procedurã civilã, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "European Food" - S.A. din Drãgãneşti, într-o cauzã ce are ca obiect recunoaşterea unor înscrisuri şi a unor hotãrâri strãine.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 reglementeazã o serie de cauze de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce încalcã prevederile constituţionale ce reglementeazã atribuţiile Curţii Constituţionale. Considerã cã alin. (6) al art. 29 este neconstituţional, încãlcând prevederile constituţionale ale art. 21, deoarece conferã instanţelor judecãtoreşti atributul cenzurãrii excepţiilor de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 370^1 şi art. 370^2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 169 din Legea nr. 105/1992, aratã cã acestea sunt neconstituţionale deoarece permit, cu încãlcarea art. 126 din Constituţie, recunoaşterea/executarea unei hotãrâri ce nu a fost pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de celelalte instanţe judecãtoreşti. De asemenea, aceste dispoziţii restrâng liberul acces la justiţie prin restrângerea mijloacelor procedurale de apãrare, nepermiţând pãrţilor sã îşi facã apãrãrile. În continuare sunt invocate şi prevederile art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, arãtându-se cã textele criticate nu respectã exigenţele unui proces echitabil, egalitatea armelor şi principiul contradictorialitãţii, astfel cum acestea se regãsesc şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã, pentru critici similare celor ridicate în prezenta cauzã, instanţa de contencios constituţional statuând în sensul conformitãţii acestora cu Legea fundamentalã. Exemple în acest sens sunt Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003, Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 şi Decizia nr. 254 din 16 martie 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a fost republicatã, iar art. 29 alin. (6) a devenit art. 29 alin. (5). Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 370^1 şi art. 370^2 din Codul de procedurã civilã, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 370^1 din Codul de procedurã civilã: "Hotãrârile arbitrale strãine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.";
- Art. 370^2 din Codul de procedurã civilã: "Hotãrârile arbitrale strãine, care nu sunt duse la îndeplinire de bunãvoie de cãtre cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare silitã pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.";
- Art. 169 din Legea nr. 105/1992: "Sub rezerva verificãrii condiţiilor prevãzute de art. 167 şi 168, instanţa românã nu poate proceda la examinarea în fond a hotãrârii strãine şi nici la modificarea ei.";
- Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii acestora s-a pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006. Cu acele prilejuri Curtea a constatat cã acestea sunt norme de procedurã pe care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. Instanţa de judecatã are rolul de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de pãrţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii. Aşa fiind, Curtea nu a putut reţine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d).
În ceea ce priveşte critica referitoare la recunoaşterea şi executarea hotãrârilor strãine, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 29 din 28 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, a statuat cã executarea pe teritoriul României a hotãrârilor judecãtoreşti definitive pronunţate de instanţele strãine este supusã unor reguli distincte faţã de cele privitoare la executarea hotãrârilor pronunţate de instanţele de judecatã autohtone, deoarece acestea nu sunt opozabile instanţelor româneşti decât ca elemente de fapt, ce urmeazã sã fie avute în vedere într-o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în România. Astfel fiind, hotãrârile judecãtoreşti strãine pot produce efecte juridice în România numai ca urmare a recunoaşterii şi încuviinţãrii executãrii lor, în condiţiile stabilite de textele de lege criticate, iar instituirea acestei proceduri este consecinţa aplicãrii principiului suveranitãţii naţionale.
Totodatã, Curtea a statuat cã pe teritoriul României executarea hotãrârilor strãine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunãvoie de cãtre cei obligaţi a le executa se încuviinţeazã, astfel cum prevede art. 174 alin. 1 lit. b) din lege, dacã "dreptul de a cere executarea silitã nu este prescris potrivit legii române".
De asemenea, prin Decizia nr. 310 din 10 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, cu referire la o criticã similarã, Curtea a statuat cã procedura recunoaşterii şi executãrii hotãrârii strãine nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, liberul acces la justiţie fiind compatibil cu instituirea unor reguli speciale pentru situaţii deosebite. În continuare s-a arãtat cã prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte actul de justiţie. S-a considerat cã legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 370^1 şi art. 370^2 din Codul de procedurã civilã, art. 169 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "European Food" - S.A. din Drãgãneşti în Dosarul nr. 8.182/111/C/2009-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
