Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.035 din 9 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 5 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Banca Comercialã Românã - S.A. Bucureşti a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.025D/2008 şi nr. 1.028D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.028D/2008 la Dosarul nr. 1.025D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.239 din 3 aprilie 2008 şi Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.503/1/2008 şi nr. 8.617/4/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ion Marin şi Adrian Daieanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 124 alin. (2), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 7, 10 şi 11 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece se creeazã o situaţie mai grea inculpatului achitat, prin aceea cã se dezechilibreazã raportul de egalitate a armelor dintre acuzare şi apãrare. În opinia autorului audierea inculpatului reprezintã un instrument inchizitorial suplimentar pe care textul de lege nu îl justificã prin nicio necesitate legatã de atingerea scopului procesului penal.
De asemenea, prevederile legale menţionate încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), deoarece inculpatul condamnat la fond nu mai poate fi audiat şi în faţa instanţei de apel. În plus, textul de lege lasã impresia cã rolul instanţelor de judecatã este numai acela de a condamna, deoarece numai în acest mod se poate explica deosebirea fãcutã de legiuitor, atâta vreme cât obligã instanţa de apel la reaudierea inculpatului achitat, ca şi când, în aceastã situaţie, s-ar prezuma cã instanţa fondului a greşit.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã neputându-se substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite de lege.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este fondatã dacã se interpreteazã în sensul cã obligaţia instanţei de apel de ascultare a inculpatului este limitatã numai la situaţia inculpaţilor ce nu au fost ascultaţi de instanţa de fond sau a celor care, deşi ascultaţi, nu au fost condamnaţi. În acest fel, dispoziţiile legale sunt neconstituţionale prin raportare la art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul nu instituie imposibilitatea ascultãrii inculpatului, întrucât, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului mai aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie ori celor referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.
În sfârşit, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate, instituind reguli procedurale privind judecarea apelului, se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. De altfel, prin reglementarea contestatã se instituie garanţii de naturã sã asigure respectarea dreptului la un proces echitabil. În plus, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care lasã la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Judecarea apelului, care au urmãtorul conţinut: "Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
