Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Radu Mihai Molnar în Dosarul nr. 1.595/4/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se prezintã, personal, autorul excepţiei, fiind lipsã cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã şi susţinutã în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.595/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Radu Mihai Molnar într-o cauzã având ca obiect tãgadã paternitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 55 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât, introducerea unui termen de 3 ani pentru formularea acţiunii în tãgada paternitãţii, conduce la imposibilitatea persoanei interesate de a introduce acţiunea în tãgãduirea paternitãţii dupã expirarea acestui termen, împrejurare ce îi îngrãdeşte accesul liber la justiţie. În acest sens, susţine cã nu se poate pune semnul egalitãţii între prescripţia acţiunilor ce au ca obiect valorificarea drepturilor patrimoniale şi prescripţia acţiunilor care au obiect acţiuni de stare civilã, deoarece, în acest ultim caz, existã un interes mult mai mare al pãrţilor de a clarifica aspecte de stare civilã, inclusiv cele precum stabilirea filiaţiei sau tãgãduirea paternitãţii. De asemenea, apreciazã cã "se instituie un tratament inegal între copil, care poate porni acţiunea în tãgãduirea paternitãţii în termen de 3 ani de la majorat, şi pãrinte, care poate introduce aceeaşi acţiune în 3 ani de la naşterea copilului".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, instanţa apreciazã cã legiuitorul a reglementat distinct momentul de la care curge termenul de 3 ani privind acţiunea în tãgada paternitãţii, dar nu în considerarea creãrii unei discriminãri între titularii dreptului. O altã interpretare ar conduce la limitarea dreptului copilului de a-şi stabili corect filiaţia faţã de tatã, acest drept fiind lãsat la dispoziţia pãrinţilor, în timpul minoritãţii. Aşa fiind, aratã cã nu existã nicio contradicţie a reglementãrii criticate cu normele constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 din Codul familiei, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 3 din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, care prevãd cã "Art. 55. - Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţã de naşterea copilului.
Dacã acţiunea nu a fost introdusã în timpul minoritãţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului sãu.
Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi celor ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 55 din Codul familiei au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare similarã, exemplu fiind <>Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010, sau <>Decizia nr. 776 din 1 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, prin care s-a statuat cã acestea nu contravin normelor constituţionale invocate.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut cã, prin modificarea <>art. 55 din Codul familiei prin Legea nr. 288/2007, dreptul la acţiune în tãgãduirea paternitãţii pentru mamã şi pentru copil se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Aşadar, legiuitorul a înlãturat o situaţie de inegalitate între titularii dreptului la acţiune în tãgãduirea paternitãţii, şi anume soţul mamei, pe de o parte, şi mamã şi copil, pe de altã parte, prin stabilirea aceluiaşi termen de prescripţie, chiar dacã acest termen curge de la date diferite, pentru mamã şi copil de la data naşterii copilului, iar pentru soţul mamei de la data când a luat cunoştinţã de naşterea copilului.
În acest context, Curtea a constatat cã legiuitorul, prin reglementarea adoptatã, a avut în vedere interesul exclusiv al copilului. De altfel, art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificatã de România prin <>Legea nr. 18/1990, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, prevede cã "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţã socialã publice sau private, de instanţele judecãtoreşti, autoritãţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
În ceea ce priveşte obstrucţionarea accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, cã liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
Mai mult, exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţionalã de a stabili procedura de judecatã. Aceasta implicã şi reglementarea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilã. De altfel, acest termen a fost, în reglementarea iniţialã, de 6 luni, iar prin modificarea legii, termenul special de prescripţie a fost stabilit la 3 ani, având tocmai în vedere posibilitatea ca soţul mamei copilului sã ia la cunoştinţã de naşterea acestuia într-un termen relativ acceptabil.
Aşa fiind, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Radu Mihai Molnar în Dosarul nr. 1.595/4/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
