Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.978/94/2010 al Judecãtoriei Buftea - Secţia civilã şi care face obiectul Dosarului nr. 3.447D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele Curţii nr. 3.448D/2010 şi nr. 4.289D/2010, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica a fost formulatã de acelaşi autor în dosarele nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010 ale Judecãtoriei Buftea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.448D/2010 şi nr. 4.289D/2010 la Dosarul nr. 3.447D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din camera de consiliu din 19 iulie 2010 şi 11 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010, Judecãtoria Buftea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 384^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" - S.R.L. din Bucureşti în dosare având ca obiect autorizarea, în vederea executãrii unui titlu executoriu, a pãtrunderii în încãperile debitorului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 384^1 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât prin procedura instituitã se eliminã dreptul la un proces echitabil al debitorului, judecãtorul soluţionând cererea fãrã a analiza, în concret, dacã existã motive pentru care pãtrunderea în încãperi nu poate fi încuviinţatã. În aceste condiţii, reclamantul-creditor are o poziţie privilegiatã faţã de pârâtul-debitor, determinatã de împrejurarea cã hotãrârea se pronunţã fãrã citarea pãrţilor şi are caracter executoriu de drept.
De asemenea, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile legale criticate încalcã dreptul constituţional de acces la o activitate economicã, întrucât în cadrul executãrii silite se poate pãtrunde în orice încãpere a debitorului, putând fi astfel dezvãluite aspecte care nu au legãturã cu executarea, care ţin de modul în care societatea îşi desfãşoarã activitatea, precum şi aspecte relevante, confidenţiale ale afacerii.
Judecãtoria Buftea - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 384^1 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul cuprins: "În vederea executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, executorul judecãtoresc poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţãmântul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publicã.
În cazul altor titluri executorii decât hotãrârile judecãtoreşti, la cererea executorului judecãtoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotãrâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1.
Instanţa se pronunţã de urgenţã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin hotãrâre irevocabilã şi executorie."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 45 care consacrã libertatea economicã.
De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 384^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevãd dreptul organului de executare silitã de a pãtrunde în locurile unde se aflã bunurile debitorului. O atare dispoziţie este indispensabilã în cadrul procedurii executãrii silite, atunci când datornicul refuzã executarea de bunãvoie a obligaţiei de platã constatate printr-o hotãrâre judecãtoreascã, constituind unul dintre mijloacele prin care executorul judecãtoresc îşi îndeplineşte atribuţiile legale. Intrarea în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane se poate realiza numai în cazul în care titlul executoriu îl reprezintã o hotãrâre judecãtoreascã şi numai cu consimţãmântul persoanei respective şi doar în caz de refuz cu ajutorul forţei publice.
În cazul altor titluri executorii devin incidente dispoziţiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care prevãd cã, în cazul neîndeplinirii voluntare a obligaţiei, executorul judecãtoresc poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri numai dupã ce instanţa de executare va emite o hotãrâre care sã autorizeze aceastã operaţiune. Or, Curtea constatã cã necesitatea obţinerii acestei autorizaţii din partea instanţei judecãtoreşti constituie o garanţie pentru debitorul executat silit, de naturã a împiedica exercitarea abuzivã a drepturilor ce decurg din titlul executoriu împotriva sa, astfel încât nu poate reţine încãlcarea vreunei dispoziţii constituţionale.
Astfel, prevederile criticate nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie sau a dreptului la apãrare, întrucât acestea, ca de altfel oricare alte drepturi fundamentale consacrate ca atare de Constituţie, au caracter legitim numai în mãsura în care sunt exercitate cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Curtea constatã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt deopotrivã aplicabile tuturor persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie, în aceeaşi poziţie procesualã, respectiv de debitor ale cãrui bunuri sunt urmãrite prin mãsuri de executare silitã. Examinarea art. 384^1 din Codul de procedurã civilã, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), nu evidenţiazã nicio contrarietate, întrucât pãrţile care au calitatea de debitori în cadrul procedurii executãrii silite şi creditorii acestora nu se aflã în situaţii juridice similare, de naturã sã impunã şi sã justifice un tratament juridic identic, unica ipotezã în care deosebirile de regim juridic ar putea fi calificate ca fiind discriminatorii. Prin urmare, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, pãrţile implicate în proces beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru valorificarea drepturilor proprii.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã garantarea libertãţii economice, consacratã de art. 45 din Legea fundamentalã, trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii executãrii silite, ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã prevederile art. 384^1 din Codul de procedurã civilã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Niros Distribuţie" - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010 ale Judecãtoriei Buftea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
